Primele 24 de ore sunt cruciale
Cutremurele devastatoare care au lovit statul venezuelean La Guaira săptămâna trecută au readus în discuție o întrebare fundamentală în cazul dezastrelor seismice: cât timp poate supraviețui o persoană prinsă sub dărâmături? Potrivit experților citați de Associated Press, șansele depind de o serie de factori critici, inclusiv gravitatea rănilor suferite, accesul la aer și apă, temperatura ambientală și existența unui „spațiu de supraviețuire” între resturile clădirii. „Poți supraviețui o perioadă fără hrană, însă mult mai puțin fără apă”, a explicat medicul Joseph Barbera, specialist în intervenții de urgență și profesor asociat la George Washington University.
În general, majoritatea salvărilor au loc în primele 24 de ore de la producerea unui cutremur. După acest interval, probabilitatea de a găsi supraviețuitori scade progresiv, pe măsură ce victimele pot suferi răni grave sau sunt prinse sub structuri masive de beton și alte materiale. Cu toate acestea, în condiții favorabile și fără răni severe, oamenii pot rezista chiar și o săptămână sau mai mult, conform surselor citate de Mediafax și Digi24.
Geofizicianul Victor Tsai, de la Brown University, subliniază că șansele de supraviețuire cresc semnificativ atunci când o victimă se află într-un „spațiu de supraviețuire”. Acesta este o cavitate formată accidental între elementele structurii prăbușite, care previne zdrobirea persoanei și îi permite să respire. Accesul la aer și, mai ales, la apă devin resurse vitale pe măsură ce timpul trece. Temperatura mediului ambiant joacă, de asemenea, un rol crucial; atât căldura excesivă, cât și frigul extrem pot reduce dramatic șansele de supraviețuire și pot îngreuna considerabil operațiunile de salvare. Uneori, situația este agravată de incendii, fum sau substanțe toxice eliberate în urma prăbușirilor.
Procesul de extragere a victimelor de sub dărâmături necesită o atenție deosebită. Specialiștii avertizează că eliberarea bruscă a unei persoane care a avut membrele comprimate pentru o perioadă lungă poate declanșa pătrunderea în circulație a toxinelor rezultate din distrugerea țesutului muscular. Această reacție, cunoscută sub numele de sindrom de strivire, poate provoca un șoc sever și poate pune viața în pericol. Din acest motiv, echipele medicale, atunci când este posibil, încep tratamentul încă înainte ca victima să fie extrasă complet.
Istoria recentă consemnează cazuri impresionante de supraviețuire. De exemplu, după cutremurul și tsunamiul din Japonia din 2011, un adolescent și bunica sa de 80 de ani au fost găsiți în viață după nouă zile petrecute sub locuința prăbușită. Cu un an înainte, în Haiti, o adolescentă de 16 ani a fost salvată după 15 zile sub dărâmături în urma seismului devastator din Port-au-Prince. Cele mai recente salvări din Venezuela, menționate de Mediafax, includ un bebeluș de 18 zile salvat alături de mama sa și un tânăr scos în viață după 106 ore, printr-o operațiune dramatică de 43 de ore. Aceste exemple subliniază excepțiile, dar confirmă importanța primelor ore.
Pentru a crește șansele de supraviețuire, în țările cu norme moderne de construcție, recomandarea standard este „Apleacă-te, adăpostește-te și ține-te bine” („Drop, Cover and Hold On”). Specialiștii în protecție civilă recomandă adăpostirea sub o masă solidă sau lângă mobilier rezistent, capabil să creeze un spațiu protector în cazul prăbușirii plafonului. Dacă o persoană rămâne blocată, este crucial să își conserve energia, să raționalizeze apa și hrana, să economisească bateria telefonului și să producă zgomote doar când aude echipele de salvare în apropiere, pentru a nu-și epuiza resursele.
România se confruntă cu un risc seismic ridicat, fiind amplasată într-una dintre cele mai active zone seismice din Europa, în special zona Vrancea. Cutremurele vrâncene pot afecta semnificativ Bucureștiul și mai multe județe din sudul și estul țării. În Capitală, sute de clădiri sunt încă încadrate în clase de risc seismic, inclusiv imobile din clasa RsI, considerate extrem de vulnerabile și cu risc de prăbușire la un seism major. Autoritățile române desfășoară programe de expertizare și consolidare, dar procesul este lent și de durată. Conform informațiilor oficiale, cetățenilor li se recomandă să identifice din timp locurile sigure din locuință, să aibă pregătit un kit de urgență și să consulte informațiile despre riscul seismic al clădirii în care locuiesc, pentru a fi pregătiți în fața unui potențial eveniment seismic.
De ce contează
Înțelegerea factorilor care influențează șansele de supraviețuire sub dărâmături este vitală pentru populația României, o țară cu risc seismic ridicat. Cunoașterea protocoalelor de acțiune înainte și în timpul unui cutremur, precum și a modului de conservare a resurselor în cazul unei situații de izolare, poate face diferența între viață și moarte. Mai mult, presiunea publică pentru accelerarea programelor de consolidare a clădirilor vulnerabile din București și din alte orașe devine esențială pentru reducerea riscului de pierderi umane în cazul unui seism major, având în vedere sutele de clădiri încadrate în clasa RsI.
Concluzie Perspectivele de supraviețuire după un cutremur depind critic de rapiditatea intervenției, dar și de pregătirea individuală și structurală. Deși primele 24 de ore sunt decisive, cazurile excepționale demonstrează că speranța nu trebuie abandonată. Provocarea majoră pentru România rămâne ritmul lent al consolidării clădirilor, în ciuda riscului seismic binecunoscut. Autoritățile se confruntă cu o sarcină complexă, ce implică resurse financiare considerabile și o voință politică fermă pentru a proteja populația.
Rămâne de văzut dacă experiența altor țări și avertismentele specialiștilor vor accelera măsurile preventive în fața unui dezastru iminent.