Impozitare ridicată afectează semnificativ venitul net
România se situează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește povara fiscală asupra muncii, cu 41,5% din salariul brut al unei persoane singure, fără copii, ajungând la stat. Această cifră depășește semnificativ media europeană de 29,1%, plasând țara noastră în fruntea clasamentului celor mai ridicate taxe salariale, conform unei analize Euronews și datelor Eurostat publicate recent, valabile pentru anul 2025.
Această situație este valabilă nu doar pentru persoanele singure, ci și pentru alte categorii de angajați. Un cuplu cu un singur venit și doi copii pierde o treime din venit (33,4% ajunge la stat), iar o familie cu doi salariați și doi copii plătește impozite de 38,3% din venitul brut. Aceste procente plasează România pe primul loc în UE pentru toate cele trei categorii analizate, evidențiind o presiune fiscală generalizată asupra veniturilor din muncă.
Comparativ cu alte state membre, diferențele sunt izbitoare. Cipru are cea mai redusă taxare, doar 15,1% din salariul brut fiind direcționat către stat, urmat de Grecia cu 17% și Cehia și Irlanda cu 21,6%. Chiar și țări cu economii puternice precum Spania (22,1%), Italia (24,1%) și Franța (26,2%) taxează veniturile salariale într-o măsură mult mai redusă decât România.
Media europeană a salariului brut anual este de 37.958 de euro, din care 11.029 de euro ajung la bugetul statului, lăsând un venit net de 26.929 de euro. În România, veniturile brute anuale sunt de 22.620 euro, iar cele nete de doar 13.233 de euro, ceea ce înseamnă că aproape jumătate din câștiguri sunt reținute de stat. Această situație plasează România pe locul trei de la coada clasamentului la salariile nete anuale medii, fiind depășită doar de Bulgaria (13.017 euro net din 16.744 euro brut) și Ungaria (12.967 euro net din 19.500 euro brut) în ceea ce privește sumele rămase angajaților.
Impactul copiilor în întreținere este un factor crucial în reducerea poverii fiscale în multe state europene. Media europeană a taxării pentru un cuplu cu un singur salariu și doi copii scade la doar 8%. Cu toate acestea, România rămâne pe primul loc și în această categorie, cu o povară fiscală de 33,4%, mult peste Lituania, următoarea clasată, cu 23,8%. Această discrepanță este și mai evidentă în țări precum Germania, unde taxarea pentru o persoană singură este de 34,8%, dar scade la doar 0,2% pentru un cuplu cu un singur venit și doi copii. În termeni financiari, la un salariu brut anual de 47.514 euro, o persoană singură în Germania rămâne cu aproximativ 31.000 de euro, în timp ce o familie cu doi copii încasează 47.424 de euro, o diferență de 16.424 de euro.
Situația din Grecia și Polonia este chiar inversă, unde, datorită alocațiilor și rambursărilor fiscale, unele familii ajung să încaseze mai mult decât salariul brut. Acest lucru subliniază diferențele fundamentale în filosofiile fiscale ale statelor membre, unde unele prioritizează sprijinul familiilor prin măsuri fiscale directe și indirecte. În contrast, sistemul fiscal românesc pare să nu ofere aceleași beneficii pentru familiile cu copii, menținând o povară fiscală ridicată indiferent de situația familială.
Alex Mengden, economist la Tax Foundation, atrage atenția că o simplă comparație a impozitului pe venit nu reflectă întreaga presiune fiscală suportată de angajați. El subliniază că, de exemplu, în Danemarca, impozitarea forței de muncă se bazează aproape exclusiv pe impozitul pe venitul persoanelor fizice, în timp ce în Polonia, contribuțiile sociale reprezintă o parte semnificativ mai mare din ceea ce plătește un angajator. Acest lucru poate distorsiona percepția clasamentelor, chiar dacă rezultatul final pentru angajat (salariul net) este cel mai relevant. Danemarca are taxe de 34% din brut, cu un net anual de 41.981 euro din 66.600 euro brut, în timp ce Polonia are taxe de 27,7% și un net anual de 16.163 euro din 22.340 euro brut, ilustrând complexitatea sistemelor fiscale.
Această analiză evidențiază nu doar nivelul ridicat al taxării muncii în România, ci și o lipsă de diferențiere semnificativă a poverii fiscale în funcție de numărul de persoane aflate în întreținere, o practică comună și avantajoasă în alte state europene. Sistemul fiscal românesc, prin contribuțiile sociale și impozitul pe venit, generează cea mai mare povară fiscală asupra angajaților din Uniunea Europeană, afectând direct puterea de cumpărare și calitatea vieții cetățenilor. Această situație este agravată de faptul că, în ciuda taxării ridicate, salariile nete rămân printre cele mai scăzute din UE.
De ce contează
Această situație fiscală are implicații majore pentru economia și societatea românească. O taxare atât de mare a muncii descurajează investițiile în capital uman, reduce atractivitatea pieței muncii pentru specialiștii tineri și contribuie la fenomenul de migrație a forței de muncă calificate. De asemenea, afectează puterea de cumpărare a cetățenilor, limitând consumul intern și dezvoltarea economică. Pe termen lung, lipsa unor măsuri de reducere a poverii fiscale ar putea adânci decalajele față de alte state europene și ar putea genera presiuni sociale semnificative, în special în contextul inflației și al costului crescut al vieții.
În fața acestor date, se impune o dezbatere publică și politică urgentă privind reforma sistemului fiscal din România. Autoritățile ar putea explora modele din alte state membre, cum ar fi Germania sau Grecia, care oferă stimulente fiscale pentru familii sau reduc semnificativ povara fiscală pentru anumite categorii de angajați. Rămâne de văzut dacă Guvernul României va iniția un dialog constructiv cu partenerii sociali și experții pentru a identifica soluții viabile care să echilibreze necesitățile bugetare cu nevoia de a stimula creșterea economică și de a îmbunătăți nivelul de trai al cetățenilor.
Fără o intervenție, România riscă să rămână un stat cu salarii mici și taxe mari, o combinație nesustenabilă pe termen lung.