Alarmă privind optimizarea fiscală a multinaționalelor
Senatorul AUR Petrișor Peiu a criticat vehement decizia de eliminare a impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA), avertizând că aceasta ar putea încuraja din nou practicile de optimizare fiscală ale companiilor mari și solicită Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) explicații publice privind diferențele semnificative dintre ratele de profit raportate de firme românești și cele ale unor grupuri multinaționale. Într-o postare pe Facebook, citată de HotNews, economistul și senatorul a subliniat că renunțarea la acest mecanism de taxare riscă să faciliteze transferul profiturilor către companiile-mamă din alte state, diminuând baza de impozitare din România. Declarațiile sale vin în contextul dezbaterilor privind modificările fiscale și după publicarea rezultatelor financiare pe anul 2025, în special în sectorul energiei, unde Romgaz, Hidroelectrica și OMV Petrom au înregistrat cele mai mari profituri nete.
Potrivit lui Peiu, IMCA a fost introdus pentru companiile cu afaceri de peste 50 de milioane de euro, având ca scop limitarea situațiilor în care profiturile declarate sunt reduse prin diverse mecanisme de optimizare fiscală. El a explicat că un impozit de 1% aplicat cifrei de afaceri era echivalentul unui impozit pe profit de 16% pentru o companie cu o marjă de profit de aproximativ 6%. Astfel, firmele care declară profituri sub acest prag ar ajunge să plătească un impozit mai mic decât ar fi achitat în baza IMCA. Desființarea acestui mecanism, în urma angajamentelor asumate de România în raport cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), redeschide posibilitatea utilizării strategiilor de optimizare fiscală, o practică despre care senatorul AUR susține că „alimentează ideea că sunt multinaţionale care îşi optimizează profiturile, adică trimit sub formă de plăţi pentru servicii profiturile către firmele mamă”, conform Digi24.
Petrișor Peiu a prezentat o serie de comparații între ratele de profit raportate de diverse companii în bilanțurile aferente anului 2025, pe care le-a calificat drept „greu credibile” și care ridică semne de întrebare. Printre exemplele sale, citate de Agerpres, se numără: Romgaz, cu un profit de 41% din cifra de afaceri, comparativ cu OMV Petrom, care raportează doar 10%; Dedeman, cu o marjă de 12%, în contrast cu Lidl (5%) și Kaufland (4%); Renault și Ford Otosan, ambele cu 2%; lanțurile de benzinării OMV și Mol, cu 2%, respectiv 3%; Tehnostrade, cu 10%, în timp ce Spedition UMB și SA&PE declară 5%, respectiv 6%. Aceste cifre, în opinia senatorului, „exprimă asimetrii greu de justificat” și ar trebui analizate de autoritățile fiscale.
În ciuda acestor comparații, este esențial de menționat că marjele de profit trebuie interpretate în contextul diferențelor semnificative dintre modelele de afaceri, structura costurilor, investițiile și specificul fiecărei companii, aspecte care nu au fost detaliate în postarea lui Peiu. De exemplu, o companie integrată vertical precum Romgaz poate avea o structură de costuri și venituri diferită față de un comerciant de retail. OMV Petrom, deși activă în energie, are o componentă semnificativă de rafinare și distribuție, cu marje adesea mai mici decât extracția de gaze naturale. Niciuna dintre companiile menționate nu a comentat public afirmațiile senatorului.
În context european, practicile de optimizare fiscală ale multinaționalelor au fost o preocupare constantă. Uniunea Europeană a implementat diverse directive, precum Directiva Anti-Avoidance (ATAD), pentru a combate erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor. Angajamentul României față de OCDE, care include alinierea la pilonul II privind impozitarea minimă globală de 15% pentru marile corporații, a fost un factor decisiv în decizia de eliminare a IMCA, înlocuindu-l cu alte mecanisme fiscale. Însă, criticii precum Petrișor Peiu argumentează că, în absența unui control riguros, noile reglementări ar putea fi insuficiente pentru a preveni „jocul cu profiturile”, așa cum a fost numit de senator.
Un studiu al Comisiei Europene din 2023 arăta că statele membre UE pierd anual miliarde de euro din cauza evaziunii și optimizării fiscale agresive. În România, deși ANAF a intensificat controalele în ultimii ani, identificarea și taxarea corectă a profiturilor transferate rămâne o provocare majoră. În 2024, ANAF a anunțat noi condiții pentru microîntreprinderi, cu impozit de 1% pentru anumite categorii, dar aceste măsuri vizează o altă parte a spectrului fiscal, lăsând deschisă discuția despre marile corporații.
De ce contează
Eliminarea IMCA și potențialul de optimizare fiscală are implicații directe asupra bugetului de stat și, implicit, asupra capacității României de a finanța servicii publice esențiale precum sănătatea, educația și infrastructura. Dacă marile companii își reduc artificial profiturile declarate în România, veniturile fiscale scad, iar povara fiscală se mută, adesea, către contribuabilii mici și mijlocii. Transparența și responsabilitatea fiscală sunt cruciale pentru un mediu de afaceri echitabil și pentru a asigura că toți actorii economici contribuie proporțional la dezvoltarea țării.
În concluzie, Petrișor Peiu solicită ANAF să ofere explicații publice convingătoare pentru aceste asimetrii și să prezinte un plan clar de acțiune pentru a preveni transferul profiturilor. Rămâne de văzut cum va răspunde ANAF acestor acuzații și dacă vor fi inițiate investigații suplimentare pentru a verifica validitatea datelor și a practicilor fiscale ale companiilor menționate. Discuția subliniază necesitatea unei strategii fiscale coerente și eficiente, care să echilibreze atractivitatea investițiilor cu asigurarea unei colectări corecte a impozitelor, în contextul angajamentelor internaționale ale României și al presiunilor bugetare interne.
Viitoarele modificări legislative în domeniul fiscal vor trebui să abordeze aceste vulnerabilități pentru a consolida încrederea în sistemul fiscal românesc.