Blocaj de cinci ani, impact major asupra siguranței pacienților
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pronunțat o decizie definitivă și irevocabilă, respingând recursul Guvernului și menținând hotărârea Curții de Apel București. Această hotărâre obligă Executivul să adopte normele de aplicare ale Legii nr. 3/2021, un act normativ esențial pentru prevenirea, diagnosticarea și tratamentul infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM), cunoscute și ca infecții nosocomiale. Decizia, dată publicității marți, 30 iunie 2026, pune capăt unui blocaj administrativ de peste cinci ani, timp în care legea a rămas inoperantă din cauza lipsei normelor metodologice, așa cum a raportat Digi24.
„ÎCCJ a reținut că Executivul are obligația legală de a adopta normele necesare punerii în aplicare a unei legi adoptate de Parlament și nu poate bloca efectele acesteia prin inacțiune administrativă”, se arată în motivarea instanței, conform ambelor surse. Această hotărâre subliniază principiul fundamental al supremației legii și responsabilitatea Guvernului de a asigura implementarea legislației votate de Parlament, un aspect crucial pentru funcționarea statului de drept și protejarea cetățenilor.
Deși cadrul legislativ pentru combaterea infecțiilor nosocomiale există din 2021, lipsa normelor de aplicare a făcut imposibilă implementarea unitară a procedurilor de prevenție și control în unitățile sanitare din România. În acest interval, spitalele românești s-au confruntat cu numeroase focare de infecții intraspitalicești, inclusiv cazuri grave soldate cu decese, pe fondul unor probleme structurale precum supraaglomerarea secțiilor, lipsa protocoalelor coerente și întârzieri în reacția instituțională. Potrivit HotNews și Digi24, datele oficiale indică o rată a infecțiilor nosocomiale de sub 1% în România, o cifră care contrastează puternic cu media europeană ce depășește 7% în 2023, conform Eurostat. Această discrepanță ridică serioase semne de întrebare privind capacitatea reală de raportare și monitorizare a cazurilor la nivel național, sugerând o subraportare sistemică a acestor infecții.
Un exemplu tragic, menționat de ambele instituții media, a avut loc recent, în martie 2026, la secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț. Un focar de infecție a afectat șapte pacienți, dintre care patru au decedat. Conducerea unității medicale a admis dificultăți în respectarea condițiilor de dezinfecție, invocând contextul supraaglomerării. Acest incident nu este izolat, ci reflectă o problemă cronică a sistemului medical românesc, unde lipsa resurselor și a infrastructurii adecvate contribuie la perpetuarea riscului de infecții. Studiile realizate de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT) în anii precedenți au indicat că subraportarea este o problemă majoră, estimând că rata reală a IAAM ar putea fi de 3-5 ori mai mare decât cea oficială.
Decizia ÎCCJ confirmă argumentele formulate în instanță de Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), care a contestat întârzierea îndelungată în adoptarea normelor. FACIAS a subliniat că pacienții au dreptul constituțional la măsuri reale de protecție împotriva infecțiilor asociate actului medical și că inacțiunea Guvernului a fost o încălcare a acestui drept fundamental. Organizația a solicitat Executivului adoptarea de urgență a normelor metodologice și a anunțat că va monitoriza îndeaproape modul în care autoritățile pun în aplicare decizia instanței, informând public opinia asupra evoluțiilor din acest dosar. Această presiune civică este esențială pentru a asigura că decizia judecătorească nu rămâne doar o formalitate, ci se traduce în acțiuni concrete.
Contextul european arată că majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au implementat protocoale și strategii naționale eficiente pentru controlul IAAM, conform rapoartelor Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) din 2024. În țări precum Suedia sau Olanda, ratele infecțiilor nosocomiale sunt semnificativ mai scăzute, datorită investițiilor în igienă, supraveghere activă și educație continuă a personalului medical. România, prin comparație, a rămas în urmă, iar această decizie judecătorească reprezintă o oportunitate de a alinia practicile naționale la standardele europene, crescând astfel siguranța pacienților. Legea nr. 3/2021 prevedea, printre altele, crearea unui sistem național de supraveghere a IAAM, definirea clară a responsabilităților personalului medical și administrativ, precum și obligativitatea implementării unor programe de formare continuă.
De ce contează
Această decizie a ÎCCJ este crucială pentru sănătatea publică din România. Prin obligarea Guvernului de a implementa normele Legii 3/2021, se deschide calea pentru o mai bună prevenire și control al infecțiilor nosocomiale, care reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate în spitale. Pacienții vor beneficia de protocoale clare, o igienă îmbunătățită și o monitorizare mai riguroasă, reducând riscul de a contracta infecții în timpul spitalizării. De asemenea, transparența în raportarea cazurilor va crește, oferind o imagine reală asupra situației și permițând alocarea eficientă a resurselor pentru combaterea acestui fenomen, contribuind la creșterea încrederii publicului în sistemul medical.
Următorii pași implică adoptarea rapidă a normelor metodologice de către Guvern, urmată de implementarea acestora la nivelul tuturor unităților sanitare. Ministerul Sănătății, în colaborare cu Institutul Național de Sănătate Publică și alte instituții relevante, va trebui să elaboreze ghiduri practice și să organizeze sesiuni de instruire pentru personalul medical. De asemenea, este esențială alocarea de fonduri suplimentare pentru investiții în igienă, echipamente de sterilizare și personal specializat. Rămâne de văzut cât de repede va reacționa Executivul și dacă va reuși să recupereze decalajul de cinci ani, transformând această decizie judecătorească într-o realitate concretă pentru pacienții din România.
Monitorizarea constantă din partea societății civile, precum FACIAS, va fi vitală pentru a asigura respectarea termenelor și aplicarea efectivă a legii.