Noi măsuri UE pentru companii și reducerea birocrației
Comisia Europeană a prezentat recent un pachet ambițios de măsuri menit să simplifice legislația fiscală la nivelul Uniunii Europene, cu un potențial de a genera economii de aproximativ opt miliarde de euro anual pentru mediul de afaceri. Inițiativa, care include Directiva Omnibus privind impozitarea directă și o reformă a Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (DAC), urmărește reducerea semnificativă a birocrației și a costurilor administrative suportate de companii, în special cele cu activități transfrontaliere.
„După extinderea repetată a legislației fiscale din ultimul deceniu, reglementările au dus la creșterea complexității și a costurilor de conformare pentru companiile care operează în mai multe state membre”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, citat de Știrile PRO TV, subliniind urgența și necesitatea acestor reforme. Obiectivul central este facilitarea activităților transfrontaliere și menținerea, în același timp, a mecanismelor eficiente de combatere a fraudei, evaziunii și evitării obligațiilor fiscale.
Una dintre cele mai importante propuneri incluse în Directiva Omnibus este eliminarea anumitor proceduri legate de impozitul reținut la sursă pentru plățile transfrontaliere de dividende, dobânzi și redevențe între companiile din Uniunea Europeană. Această măsură, conform estimărilor Comisiei, ar putea genera economii și beneficii de aproximativ 5,3 miliarde de euro anual pentru companii. De asemenea, propunerea prevede simplificarea regulilor privind deductibilitatea dobânzilor și eliminarea unor restricții referitoare la finanțarea prin terți, măsuri care ar putea reduce costurile administrative cu peste 500 de milioane de euro pe an. O altă simplificare majoră este eliminarea suprapunerilor dintre regulile privind societățile străine controlate (CFC) și normele privind impozitul minim global (Pilonul II), ceea ce ar reduce costurile de conformare cu aproximativ 160 de milioane de euro anual.
A doua componentă esențială a pachetului vizează reformarea Directivei privind cooperarea administrativă (DAC), o directivă care a suferit opt modificări de-a lungul timpului și care acum va fi consolidată într-un singur act legislativ. Această reformă introduce măsuri-cheie precum eliminarea unor obligații de raportare pentru grupurile multinaționale care aplică deja cota minimă de impozitare de 15%, în conformitate cu Pilonul II al acordului fiscal internațional. De asemenea, sunt reduse obligațiile de raportare pentru anumite aranjamente fiscale transfrontaliere considerate de utilitate redusă pentru autoritățile fiscale naționale. Comisia estimează că aceste modificări ar reduce volumul raportărilor cu aproximativ 35%, o cifră semnificativă pentru companiile cu operațiuni extinse.
Un aspect de interes pentru cetățenii de rând este propunerea de majorare a pragului de raportare pentru vânzările online de bunuri. Această măsură ar elimina obligațiile de raportare pentru peste 10 milioane de persoane care vând ocazional produse, în special bunuri second-hand, pe platforme digitale. Potrivit estimărilor Comisiei, platformele digitale însele ar economisi aproximativ 678 de milioane de euro din costurile de conformare, prin simplificarea proceselor. Reforma introduce, de asemenea, un nou sistem de verificare a numerelor de identificare fiscală, menit să faciliteze identificarea contribuabililor de către administrațiile fiscale din statele membre, îmbunătățind astfel eficiența colectării taxelor și prevenind evaziunea.
Contextul acestor propuneri este marcat de presiunea constantă asupra companiilor de a naviga printr-un labirint de reglementări fiscale naționale și europene, care adesea se suprapun sau sunt contradictorii. Un studiu Eurostat din 2023 arăta că întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) din UE cheltuiesc în medie 3-5% din veniturile lor anuale doar pentru conformitatea fiscală, un procentaj care crește exponențial pentru companiile cu activități transfrontaliere. Această complexitate nu doar că generează costuri, dar descurajează și investițiile și extinderea afacerilor la nivel european. Prin comparație, țări precum Olanda și Irlanda au implementat deja măsuri de simplificare fiscală la nivel național, care au condus la o creștere a numărului de start-up-uri și la o îmbunătățire a climatului investițional, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor din respectivele state în 2024.
Propunerile legislative vor fi acum transmise Parlamentului European, care va fi consultat, și Consiliului Uniunii Europene, care va decide asupra adoptării lor. Procesul de adoptare poate fi unul anevoios, având în vedere că necesită acordul unanim al statelor membre în Consiliu, unde interesele fiscale naționale pot varia semnificativ. Cu toate acestea, presiunea pentru o piață unică mai funcțională și mai atractivă pentru afaceri este în creștere, iar Comisia Europeană mizează pe beneficiile economice clare pentru a obține sprijinul necesar. Un exemplu de succes în materie de cooperare fiscală, care ar putea servi drept precedent, este implementarea schimbului automat de informații privind conturile financiare (DAC2) în 2016, care a fost adoptată relativ rapid, demonstrând capacitatea UE de a acționa unitar atunci când există voință politică.
De ce contează
Aceste propuneri sunt cruciale pentru competitivitatea Uniunii Europene pe scena economică globală. Prin reducerea birocrației și a costurilor de conformare, companiile, în special IMM-urile românești care operează pe piața unică, vor putea realoca resurse către inovație și dezvoltare, în loc să le consume cu formalități administrative. Simplificarea fiscală poate stimula investițiile transfrontaliere, poate crea noi locuri de muncă și poate consolida piața internă. Pentru contribuabilii individuali, eliminarea obligațiilor de raportare pentru vânzările ocazionale online reprezintă o ușurare binevenită, contribuind la o interacțiune mai simplă și mai eficientă cu autoritățile fiscale.
Pe termen scurt, adoptarea acestor măsuri va depinde de capacitatea statelor membre de a ajunge la un consens, având în vedere că orice modificare fiscală necesită unanimitate în Consiliu. Discuțiile în Parlamentul European și Consiliu vor fi probabil intense, cu posibile ajustări ale propunerilor inițiale. Pe termen lung, succesul implementării va fi monitorizat prin indicatori precum creșterea investițiilor transfrontaliere, reducerea numărului de litigii fiscale și percepția companiilor asupra ușurinței de a face afaceri în UE.
Rămâne de văzut dacă statele membre vor prioritiza beneficiile comune ale simplificării fiscale în detrimentul unor posibile rețineri naționale, deschizând calea către o Uniune Europeană mai atractivă pentru afaceri și mai eficientă pentru cetățenii săi.