Romii migranți, privați de acces la îngrijiri medicale
Suedia, acuzată reprezintă subiectul principal al acestui articol. Consiliul Europei a acuzat Suedia că a încălcat multiple dispoziții ale Cartei Sociale Europene prin refuzul de a acorda îngrijiri medicale esențiale migranților de origine romă. Decizia, publicată vineri, 27 iunie 2026, critică, de asemenea, tratamentul diferențiat aplicat acestora față de alte persoane fără documente, conform rapoartelor agenției de știri AFP, citate de Agerpres și HotNews. Experții Comitetului European pentru Drepturi Sociale (CEDS) au declarat că „îngrijirea medicală este o condiție prealabilă esențială pentru păstrarea demnității umane”, subliniind că excluderea acestor „migranți vulnerabili din Uniunea Europeană” de la accesul efectiv la îngrijire este discriminatorie.
Plângerea inițială, depusă în 2023 de organizațiile Amnesty International și Médecins du Monde – International (cunoscută și sub numele de Läkare i Världen în Suedia, sau Medici fără Frontiere în traducere), a documentat 129 de cazuri în care romilor fie le-au fost refuzate îngrijirile medicale necesare, fie le-a fost facturat costul integral al acestora, ceea ce i-a descurajat să apeleze la servicii medicale. CEDS, organismul Consiliului Europei responsabil cu monitorizarea Cartei Sociale Europene – un tratat ratificat de 42 de state, inclusiv Suedia – a constatat că Stockholm încalcă trei dintre prevederile acesteia.
Un aspect crucial evidențiat de CEDS este absența unor reguli naționale clare și divergența practicilor regionale în Suedia. Această lipsă de coerență a condus la o discriminare indirectă, afectând în special romii prin aplicarea unor sume diferite pentru aceleași servicii medicale. Hannah Laustiola, secretar general al filialei suedeze a Médecins du Monde, a reacționat, citată într-o declarație comună cu Amnesty International, afirmând că decizia Comitetului confirmă „ceea ce am observat în repetate rânduri în cei 35 de ani (de activitate), și anume că, în ciuda unui drept garantat de lege, aceste persoane nu primesc îngrijirile de care au nevoie și la care au dreptul.”
Laustiola a oferit exemple concrete pentru a ilustra situația, menționând cazul „unui bărbat în vârstă cu diabet care s-a îmbolnăvit grav, dar căruia i s-a refuzat tratamentul, și al unei femei însărcinate care a primit o factură de câteva mii de coroane” suedeze. Aceste exemple subliniază impactul direct al politicilor și practicilor criticate asupra vieților unor persoane vulnerabile. Amnesty International a reiterat că „migranții vulnerabili din Uniunea Europeană” – termenul oficial folosit pentru a desemna romii – trăiesc în Suedia într-o stare de sărăcie și marginalizare, adesea fără asigurare medicală în țările lor de origine.
Conform convențiilor internaționale pe care le-a semnat, Suedia are obligația de a garanta tuturor un acces practic și abordabil la asistență medicală, fără discriminare. Această obligație este stipulată în Cartea Socială Europeană, care, deși nu este la fel de cunoscută precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului, joacă un rol vital în protejarea drepturilor sociale și economice. Comparativ cu alte țări membre ale Uniunii Europene, Suedia este adesea percepută ca un model de stat social, însă această decizie a CEDS arată că există lacune semnificative în aplicarea principiilor de egalitate și nediscriminare, în special în ceea ce privește populațiile marginalizate.
Discriminarea indirectă, așa cum a fost definită de CEDS, se manifestă prin politici sau practici care, deși par neutre, au un impact negativ disproporționat asupra unui anumit grup. În cazul romilor migranți din Suedia, lipsa unor norme clare și diferențele regionale în acordarea îngrijirilor medicale au creat bariere sistemice. Este important de menționat că problema accesului la servicii medicale pentru romi nu este unică Suediei, ci reprezintă o provocare la nivel european, multe state membre ale UE confruntându-se cu dificultăți similare în integrarea și asigurarea drepturilor fundamentale pentru această minoritate. De exemplu, în România, deși accesul la sănătate este garantat, există încă disparități semnificative în practică, în special în zonele rurale sau pentru persoanele fără acte de identitate.
Decizia Consiliului Europei pune presiune asupra guvernului suedez de a-și revizui politicile și de a asigura conformitatea cu angajamentele internaționale. Aceasta implică nu doar modificarea legislației, ci și implementarea unor mecanisme eficiente care să garanteze că romii migranți primesc îngrijirile medicale de care au nevoie, fără a fi supuși unor costuri prohibitive sau discriminare. Organizațiile neguvernamentale, precum Amnesty International și Médecins du Monde, joacă un rol esențial în monitorizarea și raportarea acestor încălcări, acționând ca un catalizator pentru schimbare.
De ce contează
Această decizie a Consiliului Europei este crucială pentru că subliniază eșecul Suediei, un stat adesea lăudat pentru respectarea drepturilor omului, de a proteja drepturile fundamentale ale unei populații vulnerabile. Ea reconfirmă necesitatea unei abordări consecvente și non-discriminatorii în accesul la sănătate pentru toți rezidenții, indiferent de statutul lor migratoriu sau etnic. Pentru cetățenii români de etnie romă, această hotărâre oferă o validare a experiențelor lor de discriminare și un instrument legal pentru a cere dreptate, având implicații directe asupra modului în care statele membre UE își tratează propriii cetățeni și migranții.
În urma acestei decizii, se așteaptă ca autoritățile suedeze să ia măsuri concrete pentru a remedia deficiențele semnalate. Acest lucru ar putea include elaborarea unor norme naționale clare și uniforme privind accesul la îngrijiri medicale pentru migranții vulnerabili, precum și campanii de informare pentru personalul medical și pentru comunitățile afectate. Consiliul Europei va continua să monitorizeze implementarea acestor recomandări.
Rămâne de văzut dacă Suedia va alege să conteste decizia sau va adopta rapid măsurile necesare pentru a-și alinia practicile la standardele Cartei Sociale Europene și la angajamentele sale internaționale, o decizie care va influența percepția asupra angajamentului său față de drepturile omului.