Schimb de replici dure pe tema păcii în Orientul Mijlociu
O altercație verbală intensă ar fi avut loc între președintele american Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu în septembrie 2025, pe fondul încercărilor SUA de a intermedia un acord de pace în Gaza, conform detaliilor apărute în recenta carte „Regime Change” de Maggie Haberman și Jonathan Swan. Incidentul, relatat de Daily Mail, a culminat cu acuzația lui Trump adresată lui Netanyahu: „Toată lumea s-a săturat de tine, Bibi. Toți evreii s-au săturat de tine.” Această discuție tensionată a avut loc în timpul unui apel telefonic la care participau și Jared Kushner, ginerele lui Trump, și trimisul Steve Witkoff, în contextul frustrărilor legate de un atac israelian asupra Qatarului.
Potrivit autorilor cărții, Trump, referindu-se la Kushner și Witkoff, ar fi adăugat: „Chiar și cei doi evrei din acest apel s-au săturat de tine.” Incidentul a fost atât de intens încât Kushner i-ar fi mărturisit ulterior unui aliat: „Mă retrag. Israelienii sunt nebuni.” În ciuda relației istorice puternice dintre cei doi lideri, Trump a insistat ca Netanyahu să respecte acordul de pace, anunțat la doar două zile după apel. Președintele american i-ar fi reamintit premierului israelian de sprijinul său constant: „Nu te poți retrage din asta. Sunt cel mai bun prieten pe care l-a avut vreodată Israelul. Toată lumea te urăște și eu ți-am fost alături. Este o înțelegere grozavă pentru Israel.” Casa Albă a confirmat, la solicitarea Daily Mail, importanța relației dintre Trump și Netanyahu și a legăturii speciale dintre Israel și SUA, lăudând totodată parteneriatul IDF în timpul Operațiunii Epic Fury împotriva Iranului.
Pe lângă aceste dezvăluiri, tensiunile dintre Trump și Netanyahu au escaladat în ultimele săptămâni. Trump a declarat recent că Israelul ar fi fost „eviscerat” fără sprijinul său și că trebuie să încerce să-l mențină pe Netanyahu „puțin sănătos la minte”, insistând că liderul israelian „va face ce spun eu”, mai ales în contextul atacurilor din Liban care amenință planul de pace cu Iranul. Agențiile de informații americane, citate de Washington Post, au avertizat că Netanyahu ar putea încerca să „submineze” eforturile de pace ale lui Trump. Întrebat de Axios dacă poate controla Israelul în Liban, Trump a răspuns afirmativ, subliniind respectul pe care liderii israelieni îl au față de el.
Criticile lui Trump s-au îndreptat și către numărul mare de morți din atacurile israeliene, în special împotriva miliției Hezbollah din Liban. La summitul G7 din Franța, miercurea trecută, președintele american a declarat: „Când două drone sunt lansate în deșert și cad fără a provoca daune, nu trebuie să dărâmi clădiri în Beirut. S-ar putea comporta mai bine și, sincer, ar putea face o treabă mai bună.” El și-a asumat meritul pentru existența Israelului și l-a descris pe Netanyahu drept „nebun”, o deteriorare semnificativă a retoricii. Războiul comun împotriva Iranului, lansat pe 28 februarie de Israel și SUA, coordonat îndeaproape timp de peste o lună, a fost marcat de dezacorduri rapide după un acord preliminar de încetare a focului din 8 aprilie, Netanyahu insistând să continue campania, în timp ce Trump încerca să pună capăt unui conflict nepopular în SUA și destabilizator pentru economia globală.
Situația s-a complicat și prin implicarea vicepreședintelui JD Vance, care a devenit la rândul său critic față de statul evreu în eforturile de negociere a păcii cu Iranul. Vance a mustrat public membri ai cabinetului lui Netanyahu care și-au exprimat dezamăgirea față de noul acord. Joi, Vance a emis o avertizare extraordinară, sfătuind criticii israelieni să nu-și înstrăineze „singurul aliat puternic” rămas. El a îndemnat membrii cabinetului lui Netanyahu să „se trezească și să simtă realitatea”, subliniind că „Donald J. Trump este singurul șef de stat din întreaga lume care simpatizează cu națiunea Israel în acest moment.”
Vance a criticat direct pe ministrul israelian al securității naționale, Itamar Ben Gvir, și pe ministrul de finanțe Bezalel Smotrich, pentru atacurile lor la adresa acordului într-un interviu pentru New York Times. Ben Gvir, liderul unui partid ultranaționalist, declarase că Israelul nu este „legat” de acordul lui Trump și nu va ceda presiunilor internaționale. Vance le-a replicat: „Cred că răspunsul meu la ei ar fi – care este propunerea voastră exactă? Sunteți o țară de nouă milioane de locuitori. Nu puteți pur și simplu să ucideți pentru a scăpa de rezolvarea fiecărei probleme de securitate națională pe care o aveți.” Deși a recunoscut că Netanyahu nu a criticat personal acordul, Vance a adus în discuție explicit ajutorul militar masiv acordat de Statele Unite Israelului, principalul său aliat în Orientul Mijlociu, o referință subtilă la dependența Israelului de sprijinul american.
De ce contează
Aceste tensiuni deschise între liderii SUA și Israel, dezvăluite inclusiv prin declarații private și publice dure, indică o schimbare seismică în relația bilaterală tradițional solidă. Pentru România și Europa, o destabilizare a Orientului Mijlociu, amplificată de un potențial eșec al negocierilor de pace cu Iranul și de continuarea conflictelor, ar putea avea implicații economice și de securitate profunde, inclusiv fluctuații ale prețului petrolului și o creștere a fluxurilor migratorii. Un parteneriat SUA-Israel fragilizat afectează strategia globală de securitate și influențează dinamica puterii în regiune, cu repercusiuni asupra eforturilor internaționale de combatere a terorismului și de menținere a stabilității.
Aceste dezvăluiri din cartea „Regime Change” și declarațiile ulterioare ale oficialilor americani sugerează o perioadă de incertitudine majoră în politica externă a SUA față de Orientul Mijlociu și, implicit, în relația cu Israelul. Rămâne de văzut cum va evolua această relație tensionată, mai ales în contextul presiunilor interne și externe asupra ambilor lideri. Întrebarea centrală este dacă Netanyahu va ceda presiunilor americane de a pune capăt campaniei militare și de a respecta acordurile de pace, sau dacă va continua pe o cale independentă, riscând o ruptură și mai adâncă cu cel mai important aliat al său.
Viitoarele evoluții diplomatice și militare în regiune vor depinde în mare măsură de capacitatea liderilor de a gestiona aceste fricțiuni și de a găsi un teren comun.