ADN-ul și stilul de viață sub lupa științei
Surorile centenare reprezintă subiectul principal al acestui articol. Trei surori din Rio de Janeiro, Brazilia, cu o vârstă cumulată impresionantă de 316 ani, au fost recunoscute luna aceasta de Guinness World Records drept cel mai vârstnic trio de surori în viață din lume. Acest record excepțional a atras atenția comunității științifice, care speră să descifreze secretul longevității lor, integrându-le într-un studiu amplu dedicat îmbătrânirii.
Zulina de Deus Nunes, în vârstă de 103 ani, Zoraide de Deus Mota, de 104 ani, și Levita de Deus Nunes, cea mai în vârstă la 109 ani, locuiesc toate în Rio de Janeiro. Identificarea lor a fost realizată prin intermediul LongeviQuest, o organizație internațională specializată în verificarea recordurilor de longevitate, care colaborează strâns cu Guinness World Records. Ben Meyers, directorul executiv al LongeviQuest, a subliniat importanța cazului lor: „Când surorile ajung la asemenea vârste, există în mod clar o componentă genetică puternică.” El a adăugat că proximitatea locuințelor lor le-a asigurat și o rețea de sprijin familial solidă, evidențiind un „aspect comunitar” esențial.
Cazul celor trei surori este central în proiectul „DNA Longevo”, un studiu de anvergură condus de cercetătoarea Mayana Zatz de la Universitatea din São Paulo, coordonatoarea Centrului de Cercetare a Genomului Uman al universității. Obiectivul principal al proiectului este investigarea factorilor biologici și genetici care influențează procesul de îmbătrânire. Echipa de cercetare va compara profilurile genetice ale persoanelor de peste 90 și 100 de ani, incluzând centenari sănătoși, cu cele ale indivizilor care au dezvoltat fragilitate, declin cognitiv sau boli cronice asociate vârstei. Prin această abordare comparativă, oamenii de știință speră să identifice genele protectoare și trăsăturile asociate cu o longevitate remarcabilă.
„Prin testarea ADN-ului căutăm gene protectoare și știm că există mai multe astfel de gene”, a declarat Mayana Zatz, citată de Reuters. Ea a explicat că „cu cât avem mai multe persoane care trăiesc peste 100 de ani, în special familii cu mai mulți centenari, cu atât cercetarea noastră va fi mai precisă în identificarea acestor gene.” Această perspectivă subliniază importanța studiilor pe cohorte mari și pe familii cu istoric de longevitate, pentru a desluși complexitatea interacțiunilor genetice.
Oamenii de știință înclina să creadă că factorii ereditari pot juca un rol mai semnificativ decât influențele mediului în menținerea sănătății și a funcțiilor organismului la vârste înaintate. Această ipoteză este susținută de observațiile privind familiile de centenari, unde se pare că anumite predispoziții genetice conferă o rezistență sporită împotriva bolilor legate de îmbătrânire. Cercetătorii speră să înțeleagă modul în care acești factori genetici, și nu doar stilul de viață, contribuie la protejarea inimii, a mușchilor și a funcțiilor cognitive împotriva efectelor degenerative ale îmbătrânirii.
Pe lângă componenta genetică, surorile însele își atribuie longevitatea unei alimentații sănătoase și unui stil de viață activ. Zulina își amintește cu nostalgie de copilăria petrecută înotând și pescuind în râuri, într-o perioadă în care „totul era proaspăt. Nu aveam frigider.” Zoraide a adăugat importanța alăptării pentru sănătatea lor, o practică recunoscută acum universal pentru beneficiile sale pe termen lung. Aceste mărturii subliniază rolul factorilor de mediu și al obiceiurilor sănătoase, chiar dacă accentul studiului este pe genetică.
Viețile lor au fost, în mare parte, obișnuite. Levita a lucrat ca artizană și ulterior la o rețea de televiziune, iar la vârsta sa venerabilă își privește viața fără regrete, afirmând: „Am avut o copilărie și o adolescență frumoase. Nu am de ce să mă plâng.” Zoraide a fost asistentă medicală și a crescut cinci copii, în timp ce Zulina, casnică, a crescut șase copii. Aceste detalii oferă o imagine a unor vieți împlinite, marcate de muncă și responsabilități familiale, fără a indica un stil de viață excepțional de ascetic sau neobișnuit.
Studiul „DNA Longevo” își propune să ajungă la un eșantion de 500 de centenari pentru a formula concluzii mai clare și mai solide despre longevitate, așa cum a explicat cercetătorul João Paulo Guilherme, colaborator al Mayanei Zatz. Prin compararea datelor genetice și a stilului de viață al acestor indivizi excepționali, alături de persoane cu o îmbătrânire tipică sau accelerată, cercetătorii speră să identifice biomarkeri și mecanisme moleculare care ar putea fi ținte pentru intervenții terapeutice viitoare, menite să prelungească nu doar durata vieții, ci și calitatea acesteia.
De ce contează
Acest studiu are implicații profunde pentru înțelegerea procesului de îmbătrânire și pentru dezvoltarea de strategii menite să prelungească o viață sănătoasă. Descoperirea genelor protectoare ar putea deschide noi căi pentru terapii personalizate și intervenții preventive împotriva bolilor legate de vârstă, precum bolile cardiovasculare, neurodegenerative sau diabetul. Identificarea factorilor genetici dominanți ar putea permite predicția riscurilor și intervenția timpurie, îmbunătățind semnificativ calitatea vieții pentru un număr tot mai mare de vârstnici la nivel global. Această cercetare contribuie la eforturile mondiale de a face îmbătrânirea o experiență mai sănătoasă și mai activă.
Concluzie Cazul surorilor centenare din Brazilia oferă o oportunitate unică de a investiga interacțiunea complexă dintre genetică, stilul de viață și factorii de mediu în atingerea unei longevități excepționale. Pe măsură ce studiul „DNA Longevo” avansează, cu obiectivul de a include un număr și mai mare de centenari, se așteaptă ca rezultatele să ofere perspective valoroase asupra mecanismelor moleculare ale îmbătrânirii. Rămâne de văzut în ce măsură descoperirile genetice vor confirma sau completa ipotezele legate de stilul de viață și mediul social, oferind o imagine completă a ceea ce face posibilă o viață lungă și sănătoasă.
Cercetările viitoare ar putea duce la dezvoltarea unor intervenții care să permită mai multor oameni să atingă vârste înaintate cu o bună calitate a vieții.