Fostul șef ANI critică și legea integrității
Fostul președinte al Agenției Naționale de Integritate (ANI), Horia Georgescu, a lansat vineri, 26 iunie 2026, acuzații grave privind anularea alegerilor din 2024, sugerând o posibilă implicare externă. Invitat la emisiunea „MEDIAFAX OFF the Record”, Georgescu a declarat ferm: „Eu cred că a fost o treabă internă cu interferențe mai mult sau mai puțin directe, dintr-o zonă externă. Sunt absolut convins.”
Analiza sa a mers mai departe, comparând situația din 2024 cu evenimentele din decembrie 1989, deși a recunoscut că „acum nu au murit oameni, dar riscul ca România să o ia într-o altă direcție a fost foarte mare”. Georgescu a subliniat că România, ca țară de graniță, este de interes strategic pentru actori externi, afirmând: „Nu suntem o țară de graniță. Nu există ca Rusia să nu aibă interes în România. Sau să nu speculeze anumite situații.” El a adăugat că, în opinia sa, „s-a experimentat o armă digitală pe România și s-a obținut efectul scontat”, indicând o vulnerabilitate cibernetică exploatată de un „stat neprieten”.
Dincolo de aceste afirmații privind securitatea națională și integritatea procesului electoral, Horia Georgescu a criticat dur și funcționarea actuală a ANI, instituția pe care a condus-o. Potrivit declarațiilor sale, „Legea ANI acum este praf. Asta e situația”, argumentând că există „multe aberații în lege, pentru că nu ne-am adaptat legislația.” Această critică vine într-un context în care ANI, înființată în 2007, a fost concepută pentru a verifica averile și interesele demnitarilor și funcționarilor publici, contribuind la respectarea standardelor de integritate publică în România, un obiectiv crucial în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) al Uniunii Europene.
O problemă majoră identificată de Georgescu este numărul excesiv de declarații de avere și de interese pe care ANI trebuie să le verifice. „Sunt peste 300 de milioane de persoane care depun declarații de avere și de interese. Este o prostie”, a afirmat el, sugerând că un astfel de volum este imposibil de gestionat eficient. El a propus o limitare a verificărilor la „nivelul funcțiilor guvernamentale până la un anumit nivel”, nu la „toată lumea”, pentru a permite ANI să se concentreze pe cazurile cu impact real. Această observație este pertinentă, având în vedere că, la nivelul anului 2023, Agenția a gestionat peste 600.000 de declarații, conform raportului său anual, un număr considerabil mai mic decât cel avansat de Georgescu, dar totuși un volum mare pentru resursele disponibile.
Fostul președinte ANI a fost, de asemenea, foarte critic la adresa conducerii Agenției după plecarea sa, declarând că „Leadership-ul Agenției Naționale de Integritate, din momentul plecării mele, n-a mai existat. A devenit o sinecură.” Această afirmație subliniază o percepție de slăbire a instituției, percepută ca fiind lipsită de viziune și eficiență. Georgescu a atribuit această situație și presiunilor politice constante: „Politicienii au urmărit întotdeauna să reducă puterile Agenției Naționale de Integritate. S-a întâmplat constant. Erau foarte multe sesizări la curte pe legea ANI.” Această tendință de subminare a instituțiilor anticorupție este o preocupare recurentă în rapoartele Comisiei Europene privind statul de drept în România.
Când a fost întrebat despre capacitatea ANI de a verifica bunuri precum mașinile folosite de funcționari, Georgescu a explicat limitele legale. „ANI nu are instrumente să verifice mașinile care sunt ale altor persoane decât cele care le conduc”, a precizat el, indicând că parlamentarii folosesc adesea mașini înregistrate pe firme pentru a eluda verificările directe. El a subliniat că pentru astfel de cazuri, competența revine Parchetului, procurorilor sau ANAF-ului. Procedura ANI, așa cum a descris-o Georgescu, se bazează pe o comparație între veniturile declarate și bunurile deținute: „Ai declarația de avere. Vezi câte venituri ai. Și vezi ce declari. Și faci plus cu minus. Dacă dă cu minus atunci cer confiscare în administrativ, nu în penal.” Cu toate acestea, el a conchis că „instrumentele sunt extrem de limitate” pentru a construi un caz solid care să reziste în instanță, în special în ceea ce privește verificarea averii.
Comparativ cu alte țări membre UE, precum Lituania sau Slovenia, care au agenții anticorupție cu mandate extinse și resurse considerabile pentru investigații financiare complexe, modelul românesc, deși ambițios la început, pare să se fi confruntat cu dificultăți legislative și politice. Un raport din 2022 al GRECO (Grupul Statelor împotriva Corupției) a evidențiat nevoia României de a-și consolida cadrul legal și instituțional pentru a combate eficient corupția la nivel înalt, o recomandare care rezonează cu criticile aduse de Georgescu.
De ce contează
Declarațiile fostului președinte ANI sunt de o importanță majoră, deoarece ridică semne de întrebare atât asupra integrității procesului electoral, cât și asupra eficienței instituțiilor anticorupție din România. Acuzațiile de interferență externă în alegeri, chiar dacă nu sunt susținute de dovezi concrete prezentate public, necesită o analiză serioasă din partea autorităților, având în vedere contextul geopolitic actual. Pe de altă parte, criticile aduse legii ANI și funcționării acesteia subliniază necesitatea urgentă de reformă legislativă pentru a asigura că instituția își poate îndeplini rolul crucial de garant al integrității publice, consolidând încrederea cetățenilor în stat și combaterea eficientă a corupției.
Pe viitor, este esențial ca autoritățile române să investigheze cu seriozitate afirmațiile legate de anularea alegerilor și posibilele interferențe externe, mai ales în contextul amenințărilor hibride și cibernetice. Pe plan intern, o dezbatere publică și parlamentară privind revizuirea Legii ANI este imperativă. Aceste modificări ar trebui să vizeze simplificarea procedurilor, concentrarea resurselor pe cazurile de mare impact și întărirea instrumentelor juridice de verificare a averilor, asigurând totodată independența și eficiența Agenției.
Rămâne de văzut dacă aceste critici vor determina o acțiune legislativă concretă sau vor rămâne doar un semnal de alarmă ignorat de clasa politică, cu impact negativ asupra credibilității statului de drept în România.