Fostul șef ANI critică legea integrității și influențele externe
Horia Georgescu, fostul președinte al Agenției Naționale de Integritate (ANI), a oferit o perspectivă critică asupra anulării alegerilor din 2024, descriind-o ca fiind „o treabă internă, cu interferențe externe, dar în principal a fost o treabă dâmbovițeană”. Declarațiile au fost făcute vineri, 26 iunie 2026, în cadrul emisiunii MEDIAFAX OFF the Record, unde Georgescu a comparat gravitatea momentului cu evenimentele din decembrie 1989, subliniind că „acum nu au murit oameni, dar riscul ca România să o ia într-o altă direcție a fost foarte mare”.
Analiza lui Georgescu sugerează că, deși au existat influențe externe, principalii actori au fost din interior. „Nu există ca Rusia să nu aibă interes în România. Sau să nu speculeze anumite situații. Cred că legăturile lui Georgescu cu Rusia sunt mai puțin directe. Dar s-a speculat o fereastră de oportunitate. S-a experimentat o armă digitală pe România și s-a obținut efectul scontat”, a explicat fostul președinte ANI. Această declarație, preluată de Mediafax, indică o vulnerabilitate a sistemului românesc, exploatată de actori externi, dar cu un substrat local solid.
Potrivit lui Horia Georgescu, susținerea pentru anularea alegerilor a venit din interiorul României, din „diverse zone instituționale, fie că sunt ofițeri retrași, dar și o zonă de oameni de afaceri care își doresc să dicteze deciziile statului român. Gen Bittner, Petrache, Sorin Ovidiu Vântu. Cred că legăturile lor mai vechi s-au activat”. Această afirmație sugerează o rețea de influență internă, cu ramificații adânci în structurile de putere și economice, care a profitat de o situație de criză pentru a-și impune interesele. Georgescu a reiterat că „este o afacere internă. Și un stat neprieten a profitat de această situație și a folosit această armă”, accentuând natura hibridă a atacului.
Pe lângă analiza situației politice, Horia Georgescu a abordat și problemele sistemice ale Agenției Naționale de Integritate. El a criticat vehement legislația actuală, afirmând că „legea ANI e praf. A devenit o sinecură”. Această critică, de asemenea formulată la MEDIAFAX OFF the Record, subliniază deficiențele majore în procesul de verificare a declarațiilor de avere și de interese. Georgescu a subliniat că „sunt multe aberații în lege, pentru că nu ne-am adaptat legislația”, o problemă persistentă în sistemul legislativ românesc, care adesea nu ține pasul cu realitățile sociale și tehnologice.
Fostul șef ANI a evidențiat o problemă de supraîncărcare a sistemului, menționând că „sunt peste 300 de milioane de persoane care depun declarații de avere și de interese. Este o prostie”. Această cifră, deși pare exagerată la prima vedere pentru populația României (aproximativ 19 milioane de locuitori conform INS în 2023), ar putea face referire la numărul total de declarații depuse de-a lungul anilor sau la o estimare eronată a numărului de funcționari care ar trebui să declare. Cert este că Georgescu a propus o reformă, sugerând că sistemul ar trebui să vizeze doar „funcțiile guvernamentale până la un anumit nivel. Nu să depună toată lumea”.
Lipsa de leadership și presiunile politice sunt alte aspecte criticate de Georgescu. El a declarat că „Leadership-ul Agenției Naționale de Integritate, din momentul plecării mele, n-a mai existat. A devenit o sinecură”. Această afirmație, care face aluzie la plecarea sa din ANI în 2015, sugerează o degradare a instituției. De asemenea, Georgescu a acuzat că „politicienii au urmărit întotdeauna să reducă puterile Agenției Naționale de Integritate. S-a întâmplat constant. Erau foarte multe sesizări la curte pe legea ANI”. Această tendință de subminare a instituțiilor de control este o problemă recurentă în democrația românească, unde forțele politice încearcă adesea să limiteze independența organismelor menite să le monitorizeze activitatea.
Un exemplu concret al limitărilor ANI, menționat de Georgescu, este incapacitatea de a verifica proprietățile ascunse. Întrebat dacă ANI se ocupă de mașinile cu care vin funcționarii publici în jurul primăriilor, Georgescu a răspuns că „ANI nu are instrumente să verifice mașinile care sunt ale altor persoane decât cele care le conduc”. Această lacună legislativă permite funcționarilor publici să-și disimuleze averile prin înregistrarea bunurilor pe numele altor persoane, evitând astfel controlul ANI. Comparativ cu alte state europene, precum Marea Britanie sau Franța, unde instituțiile de integritate au instrumente mult mai robuste pentru investigarea averilor ilicite și a conflictelor de interese, legislația românească pare să rămână în urmă, permițând persistența fenomenelor de corupție și îmbogățire nejustificată.
De ce contează
Declarațiile lui Horia Georgescu sunt esențiale pentru înțelegerea vulnerabilităților sistemului politic și instituțional românesc. Ele scot în evidență nu doar influențele externe, ci și rețelele interne de interese care pot destabiliza procesele democratice, cum ar fi alegerile. Critica adusă legii ANI și funcționării agenției arată că, în ciuda eforturilor de combatere a corupției, legislația este deficitară și permite eludarea controalelor. Pentru cetățeni, aceste aspecte înseamnă o lipsă de transparență și riscul ca deciziile politice să fie dictate de interese obscure, nu de binele public, subminând încrederea în instituțiile statului.
În contextul actual, cu provocări geopolitice și interne, este crucial ca România să-și consolideze instituțiile și să-și adapteze legislația pentru a preveni astfel de interferențe și pentru a asigura integritatea proceselor democratice. Rămâne de văzut dacă autoritățile legislative vor lua în considerare propunerile de reformă ale legii ANI, având în vedere rezistența politică constantă la întărirea instituțiilor de control. De asemenea, investigarea aprofundată a rolului „treburilor dâmbovițene” și a interferențelor externe în anularea alegerilor din 2024 este esențială pentru restabilirea încrederii publice și pentru garantarea unui proces electoral transparent pe viitor.
Fără o voință politică reală de a reforma și de a investiga, riscul ca astfel de situații să se repete rămâne ridicat.