Ancheta dezvăluie detalii șocante și acuzații grave
Tragedia care a zguduit comunitatea românească din Italia, soldată cu moartea Mihaelei Belecciu, o româncă de 39 de ani, și a fiicei sale de 13 ani, în Torino, continuă să genereze noi detalii cutremurătoare. Familia femeii acuză lipsa de răspuns a autorităților și serviciilor medicale, în ciuda apelurilor repetate pentru ajutor, potrivit Corriere della Sera. Această dramă subliniază vulnerabilitatea persoanelor aflate în suferință psihologică și deficiențele sistemelor de suport.
Înainte de a-și pune capăt zilelor, Mihaela Belecciu a lăsat un mesaj explicit pentru fiica sa cea mare, în vârstă de 20 de ani: „Uită-te în telefonul meu”, oferindu-i și codurile de acces. Anchetatorii italieni, citați de presa locală, încearcă acum să descifreze ce informații cruciale ar fi putut conține telefonul, informații ce ar putea elucida circumstanțele care au condus la această dublă tragedie. Fratele femeii a declarat pentru Corriere della Sera că „ceva trebuie să existe în acel telefon. Cerem doar să iasă adevărul la iveală. Sora noastră era victima unei relații toxice care a devastat-o psihologic.”
Potrivit relatărilor familiei, Mihaela și soțul ei locuiau în Italia de aproximativ 20 de ani. Cu mai bine de un an în urmă, soțul s-a mutat în Elveția pentru muncă. Inițial, relația părea normală, dar treptat, au ieșit la iveală „numeroase minciuni”, iar bărbatul ar fi încetat să-i mai trimită bani și ar fi refuzat să se întoarcă în Italia. Punctul de ruptură a fost atins în februarie, când, în urma unei cereri de explicații din partea Mihaelei, soțul i-ar fi trimis un selfie în care apărea alături de o altă femeie, cerându-i să nu-l mai caute. Din acel moment, „sora noastră a pierdut contactul cu realitatea”, afirmă rudele, descriind o degradare psihică rapidă.
Familia susține că această relație toxică a culminat cu un calvar psihologic sever, care i-a afectat grav echilibrul emoțional Mihaelei. Rudele au relatat că femeia a avut două tentative de suicid în lunile premergătoare tragediei. În luna martie, ar fi încercat să se stranguleze, iar câteva săptămâni mai târziu, ar fi ingerat mai multe medicamente. În ambele situații, familia a apelat la spital, solicitând internarea acesteia. „Ni s-a răspuns că acest lucru nu este posibil fără consimțământul ei și că nu părea agresivă. A fost trimisă acasă, recomandându-ni-se să îi fim alături”, au declarat fratele și sora victimei.
Mai mult, familia a încercat să obțină ajutor de la centrul de sănătate mintală, dar nu existau programări disponibile înainte de luna septembrie a anului curent. Chiar și apelurile către carabinieri, forțele de ordine italiene, au rămas fără un răspuns concret. „Când își pierdea controlul, chemam carabinierii. Ni s-a spus că vor trimite asistenți sociali. Nu a venit nimeni”, susțin rudele, adăugând că au specificat de fiecare dată prezența unei minore în casă și necesitatea urgentă de ajutor pentru Mihaela, dar „nu am fost ascultați”.
Cu doar o zi înainte de tragedie, sâmbătă, 20 iunie 2026, Mihaela ar fi avut un nou schimb de mesaje cu fostul soț, care i-ar fi trimis din nou o fotografie cu o altă femeie, cerându-i să-l lase în pace. Familia a încercat să o liniștească, scoțând-o în oraș, dar seara, starea ei s-a agravat. Au chemat ambulanța, dorind internarea ei, însă răspunsul primit a fost că „cei care anunță că se vor sinucide, de obicei, nu o fac”. A doua zi, duminică, 21 iunie 2026, tragedia a avut loc în apartamentul din cartierul Parella din Torino. Primele concluzii ale anchetei indică faptul că femeia și-ar fi strangulat fiica cea mică, după care s-ar fi sinucis prin spânzurare.
Echipajele medicale ale serviciului de urgență 118 din cadrul Azienda Zero, sosite de urgență la fața locului, nu au mai putut face nimic pentru a salva cele două victime, acestea fiind deja decedate. Paramedicii au încercat fără succes să o resusciteze pe adolescenta de 13 ani. Fiica cea mare, care a descoperit trupurile neînsuflețite, a fost transportată în stare de șoc la Spitalul Maria Vittoria. Avocatul familiei, Maurizio Punturieri, a anunțat că a primit mandat pentru a analiza situația și a verifica eventualele responsabilități, inclusiv prin omisiune, din partea instituțiilor. Acesta a subliniat că familia nu caută „un vinovat cu orice preț”, ci dorește să atragă atenția asupra necesității de a interveni rapid în astfel de situații, fără excese de birocrație.
"De ce contează"
Acest caz tragic evidențiază lacunele semnificative din sistemele de sănătate mintală și de asistență socială, atât în Italia, cât și, prin analogie, în alte țări europene, inclusiv în România. Eșecul repetat de a oferi ajutor unei persoane aflate într-o criză psihologică profundă, în ciuda apelurilor disperate ale familiei, subliniază urgența reformării și eficientizării acestor servicii. Lipsa programărilor rapide, refuzul internării fără consimțământ în cazuri de risc iminent și reticența autorităților de a interveni prompt în situații de violență psihologică domestică pot avea consecințe fatale. Este crucial ca aceste instituții să dezvolte protocoale clare și eficiente pentru gestionarea crizelor de sănătate mintală, în special când sunt implicate persoane vulnerabile sau minori, pentru a preveni tragedii similare în viitor.
Ancheta continuă în Torino, iar autoritățile speră să găsească în telefonul Mihaelei răspunsuri la întrebările rămase fără soluție. Rămâne de văzut dacă investigația avocatului familiei, Maurizio Punturieri, va identifica responsabilități concrete ale instituțiilor care au ignorat apelurile repetate de ajutor. Acest caz ar putea declanșa o dezbatere mai amplă despre modul în care sunt gestionate crizele de sănătate mintală și violența domestică, în special în rândul comunităților de imigranți, care pot întâmpina bariere suplimentare de limbă și culturale în accesarea serviciilor.
Întrebarea fundamentală este dacă un sistem mai reactiv și mai empatic ar fi putut preveni această tragedie sfâșietoare, oferind o șansă la viață Mihaelei și fiicei sale.