MAE contrazice acuzațiile Teheranului și ale șefului NATO
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) de la București a respins categoric acuzațiile lansate joi, 25 iunie 2026, de purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, conform cărora România ar fi fost implicată în conflictul dintre Statele Unite și Iran. Declarațiile oficialului iranian, publicate pe rețeaua X, susțineau că afirmațiile recente ale secretarului general al NATO, Mark Rutte, reprezintă o „mărturisire clară și zdrobitoare a complicității active a NATO” într-un război considerat ilegal de Teheran. „România nu a fost parte a acestui conflict, prioritatea țării noastre fiind sprijinirea constantă a eforturilor diplomatice pentru dezescaladare”, a transmis MAE român, reafirmând angajamentele sale internaționale.
Contradicția vine după ce Baghaei a declarat că atât Italia, cât și România, au fost „menționate în mod explicit de secretarul general al NATO ca participante la agresiunea împotriva Iranului”. Această acuzație se bazează pe afirmațiile lui Mark Rutte, făcute la Fox News, potrivit cărora „500 de avioane americane au decolat de pe bazele americane din Italia” pentru a sprijini operațiunea militară israelo-americană „Epic Fury”, lansată împotriva Iranului pe 28 februarie (anul curent, 2026). Mai mult, Rutte a menționat că aeroportul din București și-a redus numărul zborurilor comerciale pentru a face loc avioanelor de realimentare utilizate în cadrul acestei operațiuni, estimând că, în timpul conflictului, au fost efectuate între 4.000 și 5.000 de zboruri ale avioanelor americane de pe bazele europene.
MAE român a subliniat că decizia referitoare la aeroportul din București „a fost luată în contextul acordurilor bilaterale existente cu SUA”. Ministerul a reiterat că România este o țară Aliată cu responsabilități și angajamente pe care le respectă pe deplin, iar toate deciziile sunt „atent evaluate pentru a ne asigura că acestea sunt în conformitate cu prevederile Cartei ONU și cu normele relevante de drept internațional”. Această poziție este în linie cu votul din martie 2026 al Camerei Deputaților și Senatului, care a aprobat cererea venită din partea președintelui Nicușor Dan pentru dislocarea temporară pe teritoriul României a echipamentelor militare și forțelor americane, contextualizată de războiul în desfășurare din Iran.
Situația României nu este singulară. Și Italia a reacționat vehement la declarațiile secretarului general NATO. Vicepremierul și ministrul de externe al Italiei, Antonio Tajani, a declarat joi că i-a transmis omologului său iranian, Abbas Araghchi, că Italia nu a permis ca bazele sale să fie utilizate de forțele americane pentru operațiuni de luptă. „Italia nu a participat niciodată la vreo inițiativă militară și nu a autorizat niciodată utilizarea bazelor militare pentru acțiuni de război împotriva Iranului, respectând cu strictețe tratatele încheiate cu Statele Unite”, a afirmat Tajani. Anterior, Ministerul Apărării din Italia condamnase miercuri declarațiile lui Rutte, considerându-le „un mesaj complet înșelător”, deoarece Roma a permis Statelor Unite să-și folosească bazele doar pentru zboruri tehnice și logistice, și nu pentru misiuni de luptă, o nuanță crucială care diferențiază sprijinul logistic de implicarea directă în operațiuni de luptă.
Contextul regional și global al acestui conflict este extrem de tensionat. Războiul din Orientul Mijlociu, exacerbat de tensiunile dintre SUA, Israel și Iran, a generat o volatilitate crescută și a pus presiune pe aliații NATO să definească clar rolul lor. România, prin poziția sa geografică strategică la Marea Neagră și statutul de membru NATO și UE, se află într-o zonă de interes major pentru securitatea transatlantică. Prezența militară americană în România, consolidată în ultimii ani, inclusiv prin baza de la Deveselu, este percepută ca un pilon de stabilitate în flancul estic al NATO. Această prezență a fost constant reafirmată ca fiind defensivă și menită să consolideze capacitatea de descurajare a Alianței, fără a implica România în conflicte ofensive externe.
Analizând situația, este esențial de înțeles distincția între sprijinul logistic și implicarea directă în acțiuni de luptă. Declarațiile lui Rutte, deși potențial imprecise în interpretarea lor de către Teheran, pot fi înțelese ca referindu-se la facilitarea logistică acordată de statele membre NATO, în virtutea acordurilor bilaterale cu SUA. Conform Constituției României, orice acțiune militară ofensivă necesită aprobarea Parlamentului, iar în cazul de față, decizia legislativului a vizat dislocarea temporară de echipamente și forțe, nu participarea la operațiuni de luptă împotriva Iranului. Aceasta subliniază suveranitatea decizională a României, chiar și în contextul alianțelor strategice.
De ce contează
Această dispută diplomatică subliniază provocările cu care se confruntă România în gestionarea relațiilor internaționale complexe, în special în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Clarificarea rapidă a poziției MAE este crucială pentru a evita escaladarea diplomatică și pentru a proteja interesele naționale. Asigurarea că România nu este percepută ca parte beligerantă într-un conflict în care nu este direct implicată este vitală pentru menținerea stabilității regionale și pentru credibilitatea țării ca actor responsabil pe scena internațională. De asemenea, reconfirmă angajamentul României față de dreptul internațional și Carta ONU.
Pe viitor, este de așteptat ca România să continue să susțină eforturile diplomatice pentru dezescaladare în Orientul Mijlociu și să își reafirme angajamentele ca aliat NATO responsabil, fără a se implica în conflicte ofensive. Dialogul cu partenerii strategici, precum SUA, va rămâne esențial pentru coordonarea pozițiilor și pentru a asigura o interpretare unitară a rolului fiecărui stat în cadrul alianțelor.
MAE va monitoriza atent evoluțiile și va continua să comunice transparent pentru a preveni orice dezinformare sau interpretare eronată a acțiunilor României, în special având în vedere sensibilitatea relațiilor cu statele din regiunea Orientului Mijlociu și cu organizațiile internaționale.