Tensiuni crescânde privind navigația internațională
Iranul și Omanul au anunțat marți că analizează introducerea unor "taxe de servicii maritime" pentru traversarea Strâmtorii Ormuz, o decizie care a stârnit o reacție vehementă din partea Statelor Unite. Secretarul de stat american, Marco Rubio, a avertizat joi, în timpul unui turneu în Golf, că o astfel de măsură ar putea provoca "haos total" și s-ar răspândi "precum o epidemie" la nivel mondial, potrivit AFP și Agerpres. Această inițiativă iraniană, susținută de Oman, vine în ciuda opoziției ferme a SUA față de orice sistem de taxare în această cale navigabilă strategică, esențială pentru comerțul global cu petrol.
Declarația comună emisă marți de Iran și Oman subliniază "drepturile suverane asupra apelor teritoriale" ale celor două națiuni. Cu toate acestea, ministrul de externe al Omanului a menționat pe X că ambele părți s-au angajat să asigure "trecerea în condiții de siguranță, fără taxă", o afirmație care pare să contrazică intenția de a impune taxe. Părțile au convenit să mențină dialogul printr-un grup de lucru comun, format din reprezentanți ai ministerelor de externe, cu scopul de a ajunge la "un acord privind viitoarea administrare a navigației în Strâmtoarea Ormuz, serviciile care vor fi furnizate în acest sens și costurile asociate acestora, în conformitate cu standardele internaționale", conform Mediafax.
Discuțiile au avut loc la Muscat, unde ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, și negociatorul-șef Mohammad Bagher Ghalibaf s-au întâlnit cu sultanul Omanului, Haitham bin Tariq, și cu ministrul de externe Badr Albusaidi. Anunțul survine după ce Ministerul Afacerilor Externe al Iranului declarase săptămâna trecută că Teheranul va impune "taxe pentru servicii maritime" după o perioadă de grație de 60 de zile, prevăzută într-un memorandum de înțelegere semnat cu SUA. Acest memorandum, conform surselor citate de France24, prevede ca Iranul și Omanul, alături de alte țări din Golf, să discute despre "administrarea viitoare și serviciile maritime" ale strâmtorii.
Strâmtoarea Ormuz este o cale navigabilă îngustă, având o lățime de doar 30 km în cel mai îngust punct, și separă Iranul de Oman. Este un punct de tranzit vital pentru aproximativ o cincime din consumul mondial de petrol, ceea ce o face o arteră crucială pentru economia globală. Singurul traseu autorizat de Iran este un culoar de-a lungul coastelor sale. Iranul se gândește să impună "taxe de redevență", care nu existau înainte de recentul conflict din Orientul Mijlociu, cărora SUA li se opun categoric. Aceasta este, de altfel, unul dintre punctele de dispută dintre cele două țări, chiar și după semnarea unui memorandum de înțelegere pentru a pune capăt definitiv războiului, așa cum a subliniat Agerpres.
Poziția americană este clară: "Dacă acceptăm că s-ar putea percepe taxe pentru utilizarea unei căi navigabile internaționale doar pentru că se află în apropierea spațiului teritorial al unei țări, aceasta s-ar putea răspândi în întreaga lume precum o epidemie", a declarat Marco Rubio la Manama, Bahrain, în cadrul unei întâlniri cu omologii săi din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG). El a subliniat că SUA doresc un acord de pace cu Iranul, dar "nu cu orice preț", insistând pe un "acord bun, un acord real, care să poată fi verificat și respectat".
Rubio a călătorit în Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Bahrain, asigurându-i pe aliații din Golf că interesele lor vor fi luate în considerare. "Dorim să ne asigurăm că nicio parte a acestui acord nu va aduce atingere, în vreun fel, securității, stabilității sau prosperității vreunui partener al nostru din regiunea Golfului", a afirmat el. Omologul său din Bahrain, Abdullatif bin Rashid Al Zayani, a evidențiat "incertitudinile" care afectează aceste țări, care au găzduit baze militare americane și au fost vizate de rachete și drone iraniene ca represalii în timpul ofensivei americano-israeliene lansate pe 28 februarie 2026 împotriva Iranului.
De ce contează
Această dispută privind taxele în Strâmtoarea Ormuz are implicații profunde pentru comerțul global și securitatea energetică. Orice perturbare a navigației sau creștere a costurilor de transport prin această strâmtoare ar afecta direct prețul petrolului și, implicit, economiile la nivel mondial, inclusiv pe cea a României, dependentă de importurile de energie. Pe lângă impactul economic, inițiativa Iranului și Omanului reaprinde tensiunile geopolitice într-o regiune deja volatilă, punând la încercare acordurile de pace recente și relațiile diplomatice fragile. Stabilitatea rutelor maritime internaționale este esențială pentru continuitatea lanțurilor de aprovizionare și pentru prevenirea escaladării conflictelor.
Viitorul administrării Strâmtorii Ormuz rămâne incert, iar grupul de lucru comun iraniano-omanes va avea un rol crucial în definirea acestuia. Întrebările cheie vizează dacă se va ajunge la un compromis care să respecte atât suveranitatea statelor riverane, cât și principiul trecerii libere, așa cum este susținut de SUA și de legislația maritimă internațională. Capacitatea celor două părți de a concilia aceste poziții divergente va influența nu doar stabilitatea regională, ci și dinamica comerțului energetic global.
Escaladarea tensiunilor ar putea duce la perturbări majore, în timp ce un acord ar putea stabili un precedent pentru gestionarea altor căi navigabile strategice la nivel mondial.