Tensiuni crescânde legate de taxe și inspecții nucleare
Președintele american Donald Trump a amenințat miercuri, 24 iunie 2026, că va întrerupe imediat negocierile cu Iranul, dacă Teheranul va impune taxe navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz. Declarația, postată pe rețeaua sa de socializare Truth Social, subliniază o nouă etapă de tensiune în dialogul delicat dintre cele două națiuni. "Dacă aceste informații sunt false, negocierile s-ar încheia imediat!", a avertizat Trump, reiterând poziția conform căreia Iranul "nu solicită și nu primește astfel de taxe" în prezent, potrivit Digi24.
Această amenințare vine în contextul unui memorandum de înțelegere semnat săptămâna trecută de SUA și Iran, care prevedea încetarea ostilităților și lansarea unor negocieri de 60 de zile. Conform Agerpres, memorandumul stipula că Iranul se angajează să garanteze trecerea în siguranță a navelor comerciale, fără taxe, timp de 60 de zile, între Golful Persic și Marea Arabiei. Cu toate acestea, negociatorul-șef iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a declarat că, după expirarea celor 60 de zile, Iranul ar putea impune "taxe de redevență" pentru serviciile prestate pe acest coridor strategic, sugerând că situația "nu va reveni la situația precedentă războiului".
Disensiunile nu se limitează doar la Strâmtoarea Ormuz. O altă sursă majoră de conflict o reprezintă inspecțiile nucleare. Marți, Trump a susținut că Iranul ar fi acceptat inspecții ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) la instalațiile sale nucleare, avertizând că refuzul acestora ar duce la eșecul negocierilor. Contrar acestei afirmații, viceministrul iranian de externe, Kazem Garibabadi, a declarat miercuri pe rețeaua socială X că Iranul nu intenționează să accepte inspecții AIEA în afara unui acord final și doar după ce SUA vor ridica toate sancțiunile impuse. Această contradicție evidentă între declarațiile celor două părți evidențiază dificultatea ajungerii la un consens și fragilitatea încrederii reciproce.
Pe lângă aceste aspecte, președintele Trump a reiterat intenția de a utiliza activele iraniene înghețate pentru achiziționarea de alimente. El a precizat că fondurile iraniene, aflate sub controlul total al SUA, vor fi alocate fermierilor americani pentru achiziționarea de porumb, grâu, soia și alte produse, care ulterior vor fi trimise Iranului. "În Iran este o nevoie urgentă de alimente, iar noi le vom achiziționa exclusiv din Statele Unite", a scris Trump, menționând că SUA nu au transferat încă niciun ban Iranului și nu au deblocat fonduri. Această abordare sugerează o formă de ajutor umanitar condiționat, în care SUA își mențin controlul asupra destinației fondurilor și beneficiază, în același timp, economia agricolă internă.
Strâmtoarea Ormuz este un punct de sufocare vital pentru comerțul global, prin care tranzitează aproximativ o cincime din consumul mondial de petrol. Orice perturbare a navigației în această zonă ar avea consecințe economice semnificative la nivel global. Un precedent istoric relevant este blocada impusă de Iran în 1980, în timpul războiului cu Irakul, care a demonstrat vulnerabilitatea rutelor maritime din Golf. În contextul actual, memorandumul de înțelegere a inclus și ridicarea de către SUA a blocadei impuse porturilor iraniene și relaxarea provizorie a sancțiunilor americane asupra exporturilor de petrol iranian, măsuri menite să faciliteze comerțul și să detensioneze situația.
Criticile la adresa abordării lui Trump nu au întârziat să apară. În Senatul american, o rezoluție susținută atât de democrați, cât și de unii republicani, i-a cerut președintelui să oprească războiul cu Iranul, indicând o diviziune internă în politica externă a SUA. De asemenea, Omanul a anunțat recent deschiderea unui "coridor maritim temporar" în Strâmtoarea Ormuz fără taxe de tranzit, o inițiativă care ar putea oferi o alternativă și ar putea atenua presiunile asupra Iranului, dar și asupra comerțului internațional.
Disputele privind inspecțiile nucleare sunt de asemenea un punct nevralgic. În 2015, Acordul Nuclear Iranian (JCPOA) permitea inspecții extinse, dar retragerea SUA din acord în 2018 a complicat situația. Poziția actuală a Iranului, conform viceministrului Garibabadi, este că discuțiile despre programul nuclear și inspecții vor avea loc doar în cadrul unui acord final, după ridicarea sancțiunilor. Aceasta arată că Teheranul dorește o abordare comprehensivă și condiționează transparența nucleară de beneficii economice concrete, o strategie pe care a adoptat-o și în trecut. Directorul general al AIEA, Rafael Grossi, a fost implicat activ în eforturile de monitorizare, iar declarațiile sale divergente față de cele ale oficialilor iranieni subliniază complexitatea verificării angajamentelor nucleare.
De ce contează
Aceste tensiuni în jurul Strâmtorii Ormuz și a programului nuclear iranian au implicații profunde pentru stabilitatea regională și economia globală. O eventuală impunere a taxelor de tranzit de către Iran ar putea perturba lanțurile de aprovizionare cu petrol, ducând la creșterea prețurilor la energie și afectând consumatorii la nivel mondial. Eșecul negocierilor ar putea reaprinde conflictele militare într-o regiune deja volatilă, cu riscul implicării altor actori regionali și internaționali. Pentru România, dependentă de importurile de energie și de stabilitatea piețelor internaționale, o astfel de escaladare ar putea genera unde de șoc economice și de securitate.
Viitorul acestor negocieri rămâne incert, marcat de declarații contradictorii și de lipsa unei încrederi solide între părți. Următoarele 60 de zile, conform memorandumului de înțelegere, vor fi cruciale pentru a vedea dacă se poate ajunge la un compromis privind programul nuclear al Iranului și ridicarea sancțiunilor. Întrebările cheie vizează dacă Iranul va respecta angajamentul de a nu taxa tranzitul prin Ormuz după perioada inițială și dacă va accepta inspecțiile AIEA. Rămâne de văzut și dacă SUA va menține o abordare flexibilă în privința activelor iraniene înghețate și a sancțiunilor, sau dacă rigiditatea pozițiilor va duce la eșecul definitiv al dialogului.
Presiunea internațională și inițiativele precum coridorul maritim al Omanului ar putea juca un rol în modelarea rezultatului final.