Sprijin extins pentru îngrijirea bolnavilor de cancer
Însoțitorii pacienților oncologici din România ar putea beneficia de concediu medical și indemnizație nu doar pentru intervenții chirurgicale și tratamente, ci și pentru a-i însoți pe aceștia la investigațiile medicale necesare. Această modificare legislativă, inițiată de deputații USR Ciprian Rigman, Adrian Wiener și Ovidiu Paraschivescu, vizează corectarea unei inechități actuale și alinierea legislației naționale la recomandările europene privind sprijinul acordat pacienților și aparținătorilor acestora.
Potrivit unui comunicat transmis joi, 25 iunie 2026, de Uniunea Salvați România, inițiatorii proiectului subliniază că investigațiile medicale de monitorizare a evoluției bolii sunt numeroase și esențiale pentru bolnavii de cancer, iar însoțitorii acestora ar trebui susținuți și în aceste situații. Deputatul Ciprian Rigman a declarat: "Vorbim despre corectarea unei inechități din prezent, pentru că nu este normal ca statul să penalizeze însoțitorul bolnavului oncologic pentru însoțirea acestuia din urmă la investigații, operații și tratamente. Cei care au trecut prin astfel de situații, care au avut cazuri în familie și prieteni, știu foarte bine că, în termeni reali, bolnavul oncologic nu poate fi lăsat să se deplaseze și să se descurce singur după astfel de proceduri, astfel că, până la urmă, prin noul proiect ne asigurăm că dreptul la sănătate e urmărit cu adevărat în aceste situații."
Proiectul de lege propune modificarea și completarea Legii nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate. Concret, se dorește ca persoana care, la solicitarea pacientului și cu recomandarea medicului curant, însoțește un pacient cu afecțiuni oncologice de peste 18 ani la investigații, intervenții chirurgicale și tratamente, să beneficieze de concediu și indemnizație pentru îngrijirea acestuia. Această extindere a drepturilor acoperă un gol legislativ semnificativ, având în vedere că, în multe cazuri, pacienții oncologici, mai ales cei vârstnici sau cu mobilitate redusă, depind integral de ajutorul unui însoțitor pentru deplasări și proceduri medicale.
Necesitatea acestei măsuri este susținută de statisticile alarmante privind incidența cancerului în România. Conform datelor din comunicatul USR, între ianuarie și septembrie 2024, aproximativ 560.000 de pacienți cu cancer erau înregistrați în evidențele medicilor din România. Această cifră include atât pacienți nou diagnosticați, cât și pacienți aflați în supraveghere și tratament. Toți acești pacienți necesită periodic investigații medicale complexe – de la screening și diagnostic, la stadializare, monitorizare a progresului bolii sau planificarea tratamentului. Fără sprijinul unui însoțitor, accesul la aceste servicii esențiale devine adesea dificil sau chiar imposibil.
În context european, România se confruntă cu o povară semnificativă a cancerului. Potrivit Eurostat, în 2020, cancerul a reprezentat a doua cauză principală de deces în Uniunea Europeană, cu aproximativ 1,3 milioane de decese. Incidența și mortalitatea sunt adesea corelate cu vârsta, iar îmbătrânirea populației europene, inclusiv a celei românești, accentuează nevoia unor politici de sănătate proactive și de sprijin social. Planul european de combatere a cancerului, lansat de Comisia Europeană, subliniază importanța unei abordări integrate, care include prevenția, diagnosticarea timpurie, tratamentul și îngrijirea post-tratament, precum și sprijinul pentru supraviețuitori și familiile acestora. Integrarea acestei propuneri legislative în cadrul național ar alinia România la obiectivele și recomandările Uniunii Europene, consolidând dimensiunea socială a politicilor de sănătate, așa cum reiese și din rezoluțiile Parlamentului European.
Situația actuală din România, unde sistemul de sănătate publică este adesea supraaglomerat și subfinanțat, face ca rolul însoțitorilor să fie și mai critic. Multe investigații se realizează în centre specializate, uneori la distanțe considerabile de domiciliul pacientului, implicând costuri de transport și timp. Fără un cadru legal care să permită însoțitorilor să își ia concediu plătit, mulți sunt puși în situația de a alege între a-și pierde venitul și a-și lăsa apropiații fără sprijinul necesar. Această presiune economică adăugată poate agrava situația familiilor deja afectate de costurile și stresul bolii.
Extinderea dreptului la concediu și indemnizație pentru însoțitori la toate etapele esențiale ale parcursului oncologic – de la diagnostic la monitorizare și tratament – ar reprezenta un pas important către un sistem de sănătate mai echitabil și mai uman. Deși propunerea USR se concentrează pe pacienții de peste 18 ani, este important de menționat că și în cazul minorilor legislația prevede deja anumite forme de sprijin pentru părinți sau tutori. Această inițiativă vizează însă o categorie specifică și adesea vulnerabilă de pacienți adulți, care, deși nu sunt copii, pot avea nevoie de un sprijin la fel de intensiv.
Deși proiectul a fost inițiat de USR, o dezbatere parlamentară amplă și un consens politic sunt esențiale pentru adoptarea sa. Este de așteptat ca propunerea să fie analizată în comisiile de sănătate și muncă din Parlament, unde ar putea fi aduse amendamente sau clarificări suplimentare. Reacția altor partide politice și a organizațiilor de pacienți va fi crucială în procesul legislativ. Organizațiile non-guvernamentale care activează în domeniul oncologiei au salutat în repetate rânduri inițiativele care vizează îmbunătățirea calității vieții pacienților și a familiilor acestora, subliniind că sprijinul social și economic este la fel de important ca cel medical.
De ce contează
Această inițiativă legislativă contează profund pentru sutele de mii de pacienți oncologici din România și pentru familiile lor. Extinderea dreptului la concediu și indemnizație pentru însoțitorii care îi duc pe pacienți la investigații medicale elimină o barieră semnificativă în accesul la îngrijire, permițând monitorizarea eficientă a bolii fără a penaliza financiar însoțitorii. Măsura contribuie la o mai bună aderență la tratament, reduce stresul financiar și emoțional al familiilor și aliniază România la standardele europene de sprijin pentru pacienții cu afecțiuni cronice grave. Este un pas esențial către un sistem de sănătate mai incluziv și mai uman, care recunoaște rolul vital al îngrijitorilor informali.
Concluzie Proiectul de lege inițiat de USR reprezintă un pas important în recunoașterea și sprijinirea rolului crucial al însoțitorilor pacienților oncologici. Prin extinderea drepturilor la concediu și indemnizație, se urmărește asigurarea unui acces mai bun la investigațiile medicale esențiale pentru monitorizarea și tratamentul cancerului. Următorii pași includ dezbaterea și votarea proiectului în Parlamentul României. Succesul acestei inițiative ar depinde de sprijinul transpartinic și de recunoașterea nevoii stringente de a îmbunătăți calitatea vieții pacienților oncologici și a familiilor acestora.
Pe termen lung, o astfel de măsură ar putea contribui la reducerea poverii bolii în societatea românească și la consolidarea sistemului de sănătate, prin implementarea unor politici sociale coerente și eficiente.