Reacții puternice la Chișinău și Moscova
Proiectul de lege privind unirea României cu Republica Moldova, inițiat de partidul S.O.S. România condus de Diana Șoșoacă și adoptat tacit de Camera Deputaților de la București, a stârnit reacții vehemente la Chișinău și Moscova. Primarul capitalei moldovene, Ion Ceban, liderul partidului Mișcarea Alternativa Națională (MAN) și fost președinte socialist Igor Dodon, au condamnat ferm inițiativa, în timp ce președinta Maia Sandu a catalogat-o drept nerelevantă și menită să discrediteze ideea unirii, atribuind-o unui „agent al Moscovei”, potrivit Pro TV Chișinău.
Ion Ceban, căruia i s-a interzis intrarea în România și spațiul Schengen pentru cinci ani, a declarat că respectarea statului de drept și a voinței cetățenilor este fundamentală pentru viitorul țării. „Noi nu ne vindem țara și condamnăm orice declarație a politicienilor în contextul distrugerii țării. Oamenii sunt singurii care decid”, a scris Ceban pe rețelele sociale, conform NewsMaker. Această poziție subliniază opoziția fermă a facțiunilor proruse față de orice demers de unire, considerând-o o „tentativă de atentare asupra valorilor consfințite în Constituția” Republicii Moldova, așa cum a relatat news.ro.
Fostul președinte Igor Dodon, în prezent parlamentar socialist, a calificat inițiativa drept „regretabilă” și a cerut o poziție oficială din partea autorităților de la Chișinău. El a avertizat că, dacă guvernarea PAS nu va oferi un răspuns clar că statalitatea, independența și suveranitatea Republicii Moldova nu pot fi cedate, aceasta ar însemna că „această guvernare PAS este trădătoare a intereselor naționale ale țării noastre și servește intereselor străine”. Dodon a mai adăugat că „tot poporul moldovenesc vrea să vadă dacă Maia Sandu și PAS ar accepta Unirea care presupune dispariția statului moldovenesc sau se vor opune în mod categoric”, conform NewsMaker.
De cealaltă parte, președinta Maia Sandu a respins categoric relevanța politică a proiectului S.O.S. România. Într-o declarație pentru Pro TV Chișinău, ea a afirmat că „nu cred că trebuie să discutăm acest document, pentru că e un document care a fost propus de un agent al Moscovei și scopul acestei acțiuni este să discrediteze ideea unirii”. Sandu a comparat demersul cu o inițiativă absurdă, subliniind că „așa nu se face unirea. Noi cu toții înțelegem foarte bine”. Ea a reiterat că prioritatea actuală a Chișinăului rămâne integrarea europeană, dar că unirea „rămâne o opțiune care a fost întotdeauna o opțiune, dar e o opțiune care se poate materializa doar cu votul majorității cetățenilor. Deci cu un vot masiv al cetățenilor”.
Reacția Rusiei nu a întârziat să apară. Purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, a acuzat o „anexare” mascată, susținând că termenul de „unificare” presupune o aspirație reciprocă și, cel mai important, un plebiscit. „Ce fel de asociere este aceasta? Unificarea presupune aspirație reciprocă și, cel mai important, probabil, un plebiscit. Asta este unificarea. Și când vine vorba de o preluare, așa ar trebui să o numiți”, a declarat Zaharova, citată de TASS. Ea a mers mai departe, sugerând că termenul de „anexare” ar trebui aplicat în acest caz, având în vedere că „perioada dificilă” trăită de moldoveni sub autoritatea Bucureștiului în perioada 1918-1940 nu ar susține cauza unionistă.
Proiectul S.O.S. România a fost depus în Parlamentul de la București pe 14 aprilie și a primit avize negative din partea Guvernului, precum și a Comisiei juridice și a Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaților. Cu toate acestea, în lipsa unei dezbateri și a unui vot în plen în termenul legal, proiectul a fost considerat adoptat tacit și va fi transmis Senatului, care este for decizional, în forma inițiatorilor. Documentul abilitează Guvernul României să înceapă „de urgență, imediat” negocieri cu autoritățile de la Chișinău pentru „definitivarea unirii cu Republica Moldova”, potrivit news.ro.
Contextul politic actual arată că, de la începutul anului 2026, președinta Maia Sandu a vorbit în repetate rânduri despre ideea unei potențiale uniri, afirmând că ar susține-o în cazul organizării unui referendum. În luna mai, la Strasbourg, șefa statului a semnalat chiar că Chișinăul ar putea analiza posibilitatea reunificării ca o soluție alternativă pentru accederea în Uniunea Europeană, dacă procesul de aderare va stagna. Cu toate acestea, sondajele indică faptul că proporția cetățenilor Republicii Moldova care susțin unirea cu România este insuficientă pentru adoptarea unei astfel de măsuri, o realitate recunoscută de Maia Sandu, care a subliniat necesitatea unui „vot masiv” al cetățenilor.
Criticile Maiei Sandu la adresa proiectului S.O.S. România sunt exacerbate de avertismentele sale privind propaganda rusă. Ea a menționat experiența referendumului privind integrarea europeană, câștigat la limită în 2025, după o campanie intensă de dezinformare. „Am văzut ce a făcut Rusia cu un an înainte de referendum, cât de mult a reușit să manipuleze cetățenii Republicii Moldova și am ajuns în situația în care am câștigat la limită”, a spus Sandu, subliniind că opțiunile Republicii Moldova nu sunt complet libere atât timp cât propaganda rusă încearcă să influențeze opinia publică. Din acest motiv, ea insistă că apropierea dintre cele două state se face prin proiecte concrete, cum ar fi integrarea energetică, cooperarea economică, poduri și infrastructură, nu prin declarații politice, și că „trebuie să combatem propaganda rusă care, evident, este anti-europeană și anti-românească”.
Un aspect istoric relevant este Declarația Parlamentului de la București din 27 martie 2018, la împlinirea a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, prin care se afirma că România „va fi întotdeauna pregătită” să vină în întâmpinarea oricărui demers de reunificare, dacă cetățenii Republicii Moldova își vor dori acest lucru. Această declarație subliniază o poziție constantă a României, bazată pe respectarea voinței populare, în contrast cu acuzațiile de „anexare” aduse de Rusia. Între timp, reprezentanții partidului de guvernământ PAS de la Chișinău nu au răspuns solicitărilor NewsMaker pentru o reacție la proiectul S.O.S. România și la criticile opoziției, lăsând loc speculațiilor privind o strategie de evitare a unui subiect sensibil.
De ce contează
Acest episod legislativ și reacțiile ulterioare subliniază complexitatea relațiilor dintre România și Republica Moldova, tensionate de influența rusă și de diviziunile interne de la Chișinău. Proiectul S.O.S. România, deși considerat nerelevant de președinta Sandu, a reușit să provoace o dezbatere aprinsă și să scoată la iveală vulnerabilitățile Republicii Moldova în fața propagandei externe. Pentru cetățenii moldoveni, discuțiile despre unire sunt profund polarizante, iar modul în care liderii politici gestionează aceste inițiative poate influența stabilitatea internă și parcursul european al țării. Contextul geopolitic regional, marcat de războiul din Ucraina, amplifică importanța fiecărei declarații și acțiuni legate de suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova.
În concluzie, adoptarea tacită a proiectului de unire de către Camera Deputaților din România a generat o undă de șoc în Republica Moldova și a atras condamnarea fermă a Rusiei. Deși președinta Sandu a minimizat importanța inițiativei, calificând-o drept o tentativă de discreditare orchestrată de Moscova, reacțiile din partea opoziției proruse, reprezentate de Ion Ceban și Igor Dodon, demonstrează că subiectul rămâne unul extrem de sensibil și exploatabil politic. Următorul pas va fi examinarea proiectului în Senatul României, un for decizional, însă este puțin probabil ca acesta să avanseze semnificativ fără un consens politic și popular mult mai larg. Între timp, Chișinăul continuă să se concentreze pe integrarea europeană, văzută ca principala cale pentru consolidarea statalității și bunăstării, în timp ce lupta împotriva dezinformării ruse rămâne o provocare majoră și constantă.
Rămâne de văzut dacă guvernarea PAS va oferi un răspuns oficial la solicitările opoziției, clarificând poziția sa față de eventualitatea unui referendum privind unirea, în contextul în care sondajele actuale nu indică un sprijin suficient de larg pentru o astfel de decizie.