Eficiență redusă și dependență de importuri
Un studiu recent al Consiliului Concurenței, lansat în dezbatere publică la data de 24 iunie 2026, relevă o situație paradoxală în sectorul laptelui din România: deși țara produce anual 4,4 milioane de tone de lapte crud, ocupând locul 10 în Uniunea Europeană, doar o treime din această cantitate ajunge în circuitul industrial de procesare. Această ineficiență plasează România pe locul 17 la nivel european în ceea ce privește colectarea laptelui. Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, a subliniat că „avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă și cu o putere limitată de negociere în relația cu procesatorii. De aceea, organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative este esențială”.
Analiza Consiliului Concurenței, despre care au relatat mai multe instituții media, inclusiv Mediafax, evidențiază o serie de factori structurali care contribuie la această situație. România deține aproximativ 5% din efectivele de vaci de lapte ale UE, dar surprinzător, găzduiește circa 58% din totalul fermelor de lapte. Această distribuție indică o fragmentare excesivă, cu un număr foarte mare de exploatații mici, cu productivitate redusă. Mai exact, aproximativ 75% dintre fermele românești dețin mai puțin de 5 capete de vaci de lapte, ceea ce limitează semnificativ nivelul de mecanizare, automatizare și accesul la tehnologii moderne. Prin contrast, țări precum Germania, Franța sau Olanda se disting prin ferme mai mari, mai tehnologizate și considerabil mai eficiente.
Un alt aspect crucial este randamentul scăzut. România înregistrează cel mai scăzut randament de lapte pe cap de animal din Uniunea Europeană, cu 3.580 kg lapte/vacă, o cifră mult sub media europeană de 8.450 kg lapte/vacă. Această productivitate redusă se traduce direct în costuri unitare de producție mai ridicate pentru fermieri. În plus, numărul total de bovine a înregistrat o scădere de aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la circa 1,08 milioane în 2024. Această tendință agravează dependența de importuri și slăbește poziția României pe piața europeană a lactatelor.
Puterea de negociere a fermierilor români este, de asemenea, redusă din cauza dispersiei și dimensiunilor mici ale fermelor. Aceste exploatații depind adesea de un singur procesator sau centru de colectare, ceea ce le limitează capacitatea de a obține prețuri avantajoase. Procesatorii de lapte se aprovizionează preponderent de la fermele locale, însă volumul colectat este insuficient pentru a acoperi necesarul industriei. Cantitatea colectată a crescut de la 1,135 milioane tone în 2020 la 1,235 milioane tone în 2024, dar a scăzut la 1,1 milioane tone în 2025, indicând o volatilitate și o lipsă de stabilitate în aprovizionare.
Această discrepanță forțează procesatorii să apeleze la importuri de lapte de calitate superioară pentru a satisface cererea industrială și diversitatea produselor lactate. În 2024, importurile de lapte brut au crescut cu 39,8%, depășind creșterea colectării interne, care a fost de doar 5%. Cu toate acestea, în termeni absoluți, colectarea de la producătorii locali a fost mai mare cu 55.549 de tone, comparativ cu o majorare de 44.623 de tone din importuri. Aceste cifre subliniază presiunea constantă de a echilibra oferta internă cu cererea, o provocare majoră pentru industria autohtonă.
Sectorul de procesare a lactatelor din România se concentrează, în mare parte, pe produse cu valoare adăugată redusă, obținute printr-o procesare minimă și caracterizate prin marje de profit mai mici. Laptele de consum (387.000 tone) și produsele acidulate (iaurt, sana, chefir, lapte bătut – 231.000 tone) reprezintă peste 70% din volumul total procesat. Produsele cu valoare adăugată mai mare, precum brânzeturile (107.000 tone, adică 12-13%), smântâna (sub 70.000 tone, circa 9%) și untul (doar 12.000 tone, aproximativ 2%), au o pondere mult mai mică. Această structură a producției limitează potențialul de creștere a veniturilor și de dezvoltare a inovației în sector.
Deficitul comercial în sectorul lactatelor a atins un miliard de euro în 2025, cu un sold negativ de aproximativ 700 milioane de euro. Ungaria s-a impus ca principalul furnizor extern, asigurând între 67% și 78% din volumul achizițiilor românești în perioada 2014-2025. Studiul Consiliului Concurenței a analizat 19 procesatori, dintre care 37% sunt grupuri multinaționale, 21% mari procesatori naționali și 42% procesatori regionali/locali. Deși multinaționalele au o capacitate medie de procesare mai mare (519.000 litri/zi față de 77.000 litri/zi pentru procesatorii locali), aceștia din urmă demonstrează o eficiență medie de utilizare mai ridicată, de 70%, comparativ cu 60% în cazul companiilor multinaționale.
În relația cu retailul, marile rețele comerciale exercită o putere de negociere considerabilă, obținând discounturi semnificative, variind între 20-40% pentru Key Accounts. Barierele la intrarea pe piață sunt, de asemenea, considerabile, incluzând investiții mari, cerințe stricte de siguranță alimentară, costuri logistice ridicate și acces dificil la finanțare. Prețul laptelui crud la poarta fermei a crescut cu aproximativ 71% între 2018 și 2024, de la 1,4 lei/litru la 2,4 lei/litru, pe fondul majorării costurilor de producție, inflației și impactului pandemiei COVID-19 și al războiului din Ucraina. Această creștere s-a amplificat de-a lungul lanțului de aprovizionare, ajungând la o majorare de aproximativ 2,5 lei/litru a prețului final la raft pentru fiecare creștere de 1 leu/litru la poarta fermei.
În 2024, existau 786 de companii înregistrate pentru creșterea bovinelor de lapte, cu o cifră de afaceri cumulată de 1,38 miliarde lei, iar primele 20 de companii reprezentau aproape jumătate din această valoare, indicând o polarizare a pieței. În sectorul de procesare, din 469 de companii înregistrate, doar 182 erau autorizate sanitar-veterinar pentru comerț intracomunitar, fapt ce subliniază provocările de conformitate și modernizare.
Consiliul Concurenței a emis o serie de recomandări, printre care organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative pentru a-și crește puterea de negociere. De asemenea, autoritatea susține implementarea unor măsuri de protecție pentru micii fermieri, incluzând scheme de sprijin, facilități de creditare subvenționate și prime de integrare în circuitul industrial. Studiul este deschis dezbaterii publice până la data de 24 iulie 2026, iar observațiile pot fi transmise la adresa [email protected], reprezentând o oportunitate pentru toți actorii implicați de a contribui la soluționarea problemelor din sector.
De ce contează
Situația laptelui în România este emblematică pentru provocările cu care se confruntă agricultura românească în general. Ineficiența în colectare și procesare, alături de fragmentarea fermelor și randamentul scăzut, duc la o dependență crescândă de importuri, afectând economia locală și securitatea alimentară. Această realitate se traduce prin prețuri mai mari pentru consumatori și o valoare adăugată redusă pentru producătorii autohtoni. În contextul actual, dezvoltarea unui sector lactat puternic și competitiv este esențială nu doar pentru fermieri și procesatori, ci și pentru stabilitatea economică a țării și pentru reducerea deficitului comercial, oferind produse de calitate superioară consumatorilor români.
Concluzie
Perspectiva unui sector al laptelui mai eficient în România depinde în mare măsură de implementarea rapidă și coerentă a recomandărilor Consiliului Concurenței. Consolidarea fermelor prin asociere, modernizarea tehnologică și accesul la finanțare sunt pași critici. Pe termen scurt, dezbaterea publică lansată de Consiliul Concurenței oferă o platformă vitală pentru a aduna feedback și a ajusta strategiile propuse. Pe termen mediu și lung, colaborarea dintre Ministerul Agriculturii, organizațiile de fermieri și procesatori este esențială pentru a transforma un sector cu un potențial imens într-unul cu o contribuție semnificativă la economia națională și la reducerea dependenței de importuri.
Fără măsuri concrete, decalajul față de media europeană va continua să se adâncească, iar consumatorii români vor rămâne dependenți de produsele lactate din import.