Un gest de sprijin pentru un fost internațional român
Clubul de fotbal Csikszereda Miercurea Ciuc, adesea subiect de controverse legate de presupuse simpatii maghiare, a dezvăluit un gest umanitar semnificativ, oferind o rentă viageră lunară legendarului fotbalist român Emeric Dembrovschi. Această inițiativă, menționată de președintele clubului, Zoltan Szondi (sau Szondy, conform unor surse), subliniază o latură mai puțin cunoscută a clubului harghitean, contrastând cu percepția publică a unora dintre critici.
Emeric Dembrovschi, în vârstă de 80 de ani, o figură emblematică a fotbalului românesc și în special a Politehnicii Timișoara, se confruntă cu probleme grave de sănătate, inclusiv boala Parkinson, și dificultăți financiare. Gestul celor de la Csikszereda, care virează lunar 1.000 de euro în contul fostului mare atacant, a început cu mult timp în urmă. „Gestul ăsta este destul de vechi. Domnul Dembrovschi are probleme de sănătate. Noi ne-am cunoscut la Timișoara și am vrut să îl ajutăm. Pe vremea lor, ei nu câștigau 15.000 de euro pe lună. Atunci fotbalul se făcea mai mult din plăcere”, a declarat Zoltan Szondi pentru FANATIK, subliniind discrepanța dintre veniturile fotbaliștilor de altădată și cele actuale.
Dembrovschi a fost un pilon al naționalei României la Campionatul Mondial din Mexic, în 1970, fiind titular în toate meciurile și marcând un gol memorabil împotriva Braziliei. Cariera sa a început la Dinamo Bacău, unde a jucat între 1966 și 1974, acumulând 177 de meciuri și 57 de goluri. În această perioadă, a reprezentat România în 27 de partide, înscriind de 9 ori. Ulterior, a devenit o legendă la Politehnica Timișoara, cu 208 apariții și 51 de goluri. După retragerea din activitate, a antrenat echipa timișoreană în două etape, între 1983-1985 și 1994-1997. În prezent, pe lângă propria sa luptă cu boala, Dembrovschi se îngrijește și de soția sa, imobilizată la pat.
Situația financiară precară a multor foști sportivi de performanță din România este o problemă sistemică. În anii '60-'70, fotbalul nu era o industrie cu venituri comparabile cu cele din prezent. Jucătorii, deși aduceau glorie națională, nu beneficiau de contracte lucrative sau de sisteme de pensii generoase. Conform datelor istorice ale Federației Române de Fotbal, salariile medii ale fotbaliștilor din Divizia A în anii '70 erau de aproximativ 2.000-3.000 de lei, echivalentul a câțiva zeci de dolari la cursul oficial al vremii, în timp ce astăzi un jucător din SuperLiga României poate câștiga zeci de mii de euro lunar. Această diferență abisală explică vulnerabilitatea financiară a multor legende ale sportului românesc.
În contextul în care România nu a mai participat la un Campionat Mondial de fotbal din 1998, performanța generației lui Dembrovschi din 1970 rămâne un punct de referință. Selecționata din 1970 a fost prima care a reprezentat România la un Mondial după o pauză de 32 de ani, o statistică ce se va repeta, întrucât până la ediția din 2030 (Spania, Portugalia, Maroc), România nu a mai reușit calificarea. Dembrovschi a fost, de asemenea, implicat într-o controversă istorică legată de decizia selecționerului Angelo Niculescu de a nu-l folosi pe Nicolae Dobrin la CM 1970. Dembrovschi a apărat decizia lui Niculescu, argumentând că Dobrin nu tolera cantonamentele și stilul său de viață nu se adapta rigorilor competiției, precum și climatului din Mexic. „L-au mâncat degeaba pe Angelo Niculescu”, a afirmat Dembrovschi, adăugând o perspectivă internă asupra acelor evenimente.
Un aspect notabil al gestului Csikszereda este că acesta vine din partea unui club care a fost adesea ținta unor acuzații de naționalism maghiar și atitudine anti-românească, în special din cauza afișării simbolurilor secuiești și a atmosferei bilingve de la meciurile sale. Aceste acuzații au culminat cu incidente controversate pe stadioane, stârnind dezbateri publice intense. Totuși, acțiunea de a sprijini o legendă a fotbalului românesc, recunoscută pe plan național, demonstrează o complexitate a identității clubului și o capacitate de a transcende barierele etnice prin solidaritate umană și respect față de valorile sportive. Acest gest ar putea contribui la atenuarea tensiunilor și la promovarea unei imagini mai echilibrate a clubului în peisajul fotbalistic românesc.
De ce contează
Acest gest al clubului Csikszereda subliniază o problemă persistentă în sportul românesc: lipsa unui sistem adecvat de sprijin pentru foștii sportivi de performanță. Mulți dintre ei, care au adus glorie țării în vremuri în care fotbalul nu era o afacere profitabilă, se confruntă acum cu dificultăți financiare și medicale. Inițiative private precum cea a clubului din Miercurea Ciuc sunt esențiale, dar ele nu pot înlocui o politică națională coerentă. Acest caz ar trebui să servească drept un apel la acțiune pentru autoritățile sportive și guvernamentale de a crea un cadru solid de protecție socială și financiară pentru legendele sportului românesc, asigurându-le o bătrânețe demnă.
În concluzie, gestul clubului Csikszereda Miercurea Ciuc de a-l susține pe Emeric Dembrovschi este un exemplu lăudabil de solidaritate și recunoștință, depășind stereotipurile și tensiunile etnice. El atrage atenția asupra necesității stringente de a îmbunătăți condițiile de viață ale foștilor sportivi români. Rămâne de văzut dacă această inițiativă va inspira și alte cluburi sau instituții să își asume responsabilitatea față de cei care au scris istorie pentru fotbalul românesc. Discuția despre un fond național pentru legendele sportului, sau despre extinderea programelor de rentă viageră, ar trebui să devină o prioritate pe agenda publică, pentru a asigura că performanțele trecute sunt onorate și în prezent, și în viitor.
Este o chestiune de demnitate națională și de respect față de patrimoniul sportiv.