Schimbare de strategie înaintea alegerilor cheie
Susținerea președintelui american Donald Trump, odinioară un atu politic pentru dreapta populistă europeană, a devenit acum o povară electorală, determinând mulți lideri să-și reevalueze alianțele transatlantice. Pe măsură ce se apropie alegeri cruciale în țări precum Italia, Franța și Polonia în 2027, imaginea lui Trump în Europa s-a deteriorat semnificativ, afectată de politicile sale comerciale, amenințările la adresa Groenlandei și conflictul cu Iranul, care a contribuit la creșterea prețurilor la energie. Intervențiile sale, apreciate în trecut de aliații ideologici, sunt percepute acum ca un risc electoral, capabile să îndepărteze alegătorii moderați și să ofere muniție adversarilor politici, potrivit unei analize POLITICO din 2026.
Un exemplu elocvent este premierul italian Giorgia Meloni, considerată mult timp cel mai important aliat european al lui Trump. După ce președintele american a afirmat că Meloni ar fi „implorat” o fotografie cu el la summitul G7 de săptămâna trecută, lidera italiană a reacționat public. Ignorând o postare a lui Trump pe rețelele sociale în care acesta susținea că popularitatea ei în Italia este în scădere, Meloni a declarat: „Faptul că sunt prietena dumneavoastră cu siguranță nu a ajutat.” Ea a adăugat, vizibil iritată: „În orice caz, popularitatea mea nu este problema dumneavoastră. Vă sugerez să vă ocupați de propria popularitate.” Această tensiune publică marchează o schimbare radicală față de relația lor inițială, când Trump o descria pe Meloni drept „o persoană foarte specială” în aprilie 2025, în timpul unei întâlniri la Casa Albă.
În Franța, Jordan Bardella, liderul partidului de extremă dreapta Adunarea Națională și un favorit pentru viitoarele alegeri prezidențiale, face un calcul similar. Într-un interviu acordat POLITICO, Bardella a respins ferm susținerea lui Trump, descriind comportamentul președintelui american drept „imprevizibil”. Jean-Yves Dormagen, președintele institutului de sondare Cluster17, a declarat că sprijinul lui Trump a devenit un „măr otrăvit” pentru partidele naționaliste europene. „Trump creează cu adevărat o problemă pentru acești lideri”, a afirmat Dormagen, subliniind că, deși alegătorii lor sunt împărțiți în opinii privind liderul american, tot mai mulți îl percep ca pe o amenințare.
Un sondaj realizat de Cluster17 în ianuarie 2026, în șapte țări ale Uniunii Europene, a arătat că, deși alegătorii de dreapta au o părere mai favorabilă despre Trump decât populația generală, doar o minoritate îl consideră „un prieten al Europei”. Procentele sunt scăzute: 18% dintre susținătorii Adunării Naționale din Franța, 23% dintre alegătorii partidului Frații Italiei și 25% dintre simpatizanții partidului Alternativa pentru Germania (AfD). Un alt sondaj, realizat în iunie 2026 pentru POLITICO de compania Public First, a relevat că doar 31% dintre votanții AfD și 36% dintre susținătorii Adunării Naționale consideră Statele Unite un „aliat de încredere”.
Această reticență se manifestă și în Regatul Unit, unde asocierea cu Trump a devenit o povară pentru partidul populist de dreapta Reform UK, condus de Nigel Farage, în special în rândul alegătorilor indeciși. Ironia situației pentru Washington este că politicienii care se distanțează acum de Trump sunt exact cei pe care administrația sa a încercat să îi atragă de partea sa. Strategia Națională de Securitate publicată anul trecut de Casa Albă saluta „influența în creștere a partidelor patriotice europene”, iar în lunile următoare, administrația americană a susținut public și discret aceste mișcări politice.
Un exemplu notabil a fost vizita vicepreședintelui american JD Vance în Ungaria, unde l-a susținut pe fostul premier Viktor Orbán în campania sa pentru realegere, afirmând că acest lucru este „ceea ce trebuie făcut”. Însă, după înfrângerea severă suferită de Orbán, care a pus capăt unei guvernări de 16 ani, mulți lideri ai dreptei radicale europene și-au reconsiderat poziția față de Trump. Schimbarea este deosebit de vizibilă în Italia și Germania, două țări în care extrema dreaptă a fost în mod tradițional favorabilă lui Trump. În Germania, războiul cu Iranul a amplificat o criză de încredere deja existentă între Trump și partidul AfD. În primăvara anului 2026, liderii formațiunii le-au cerut oficialilor partidului să reducă vizitele în Statele Unite înaintea unor alegeri regionale importante.
Pe de altă parte, nu toți liderii dreptei europene își reconsideră public relația cu Trump. Partidul polonez Lege și Justiție (PiS) continuă să cultive legături strânse cu fostul președinte american. Polonia, care va organiza alegeri parlamentare anul viitor, este unul dintre cei mai apropiați aliați politici și militari ai SUA și unul dintre cei mai mari cumpărători europeni de armament american. Președintele Karol Nawrocki, susținut de PiS, încearcă să își valorifice relațiile cu Trump în confruntarea politică cu premierul Donald Tusk. Potrivit analistului Wojciech Szacki de la think tank-ul Polityka Insight, pentru partidul Lege și Justiție este „mai avantajos decât riscant” să mențină relații foarte bune cu Trump.
La o conferință de presă desfășurată vineri la Varșovia, liderul PiS, Jarosław Kaczyński, a lăudat „relațiile excelente” ale lui Nawrocki cu președintele american și a salutat presupusul succes al demersurilor pentru obținerea unei baze militare americane permanente în Polonia. „Majoritatea polonezilor încă sunt de părere că prezența soldaților americani în Polonia este ceea ce le garantează securitatea”, a explicat Szacki. În sondajul Cluster17 din ianuarie 2026, 17% dintre respondenții polonezi l-au descris pe Trump drept „un prieten al Europei”, cel mai ridicat procent dintre toate cele șapte state membre ale Uniunii Europene incluse în cercetare, indicând o percepție diferită față de alte națiuni europene.
De ce contează
Această reorientare a partidelor de dreapta din Europa față de Donald Trump este crucială pentru dinamica politică transatlantică și pentru viitorul Uniunii Europene. O distanțare de Trump ar putea semnala o maturizare a populismului european, care încearcă să-și consolideze poziția electorală atrăgând și votanți moderați, fără a fi asociat cu "imprevizibilitatea" liderului american. Aceasta ar putea influența semnificativ rezultatele alegerilor viitoare în țări cheie, având repercusiuni asupra politicilor interne și externe ale UE, inclusiv în relația cu SUA și în gestionarea provocărilor globale precum conflictele și migrația.
În concluzie, peisajul politic european este într-o continuă transformare, iar decizia liderilor populiști de a se distanța de Donald Trump reflectă o strategie pragmatică menită să maximizeze șansele electorale. Deși unii, precum PiS din Polonia, continuă să vadă un avantaj în alianța cu Trump, majoritatea pare să-și recalibreze poziția. Rămâne de văzut dacă această distanțare va fi suficientă pentru a convinge alegătorii moderați și dacă Trump, în cazul unei reveniri la putere, va reacționa la aceste schimbări de alianțe.
Următoarele alegeri europene vor oferi o imagine mai clară a impactului real al acestei reorientări strategice asupra echilibrului de putere de pe continent și a relațiilor transatlantice.