Progrese majore după discuții intense în Elveția
Statele Unite și Iranul au convenit asupra unui plan de acțiune pentru a ajunge la un acord final în următoarele 60 de zile, după o sesiune maraton de 12 ore de discuții la nivel înalt în Elveția, mediată de Pakistan și Qatar. Declarația comună emisă de mediatori a confirmat că prima rundă de negocieri a fost „productivă” și „constructivă”, deschizând calea pentru continuarea discuțiilor la nivel tehnic chiar din această săptămână, potrivit Al Jazeera.
Această înțelegere vine în contextul unor tensiuni regionale persistente și marchează un pas semnificativ către detensionare. Negocierile au inclus înființarea unui comitet la nivel înalt pentru supravegherea politică a procesului și a unor subgrupuri dedicate aspectelor nucleare, sancțiunilor, monitorizării și soluționării disputelor. Un element cheie al acordului este stabilirea unei linii de comunicare directe între părți pentru a preveni incidentele, în special în Strâmtoarea Ormuz, asigurând trecerea în siguranță a navelor comerciale pe durata perioadei de 60 de zile.
„A fost stabilită o linie de comunicare între părţi (...) pentru a evita incidentele şi întreruperile de comunicare, cu scopul de a asigura trecerea în siguranţă a navelor comerciale prin strâmtoarea Ormuz”, au explicat mediatorii în comunicatul lor. Această măsură este crucială, având în vedere importanța strategică a strâmtorii pentru comerțul global cu petrol și istoricul de confruntări minore în regiune.
Un alt aspect important al acordului este înființarea unei celule de gestionare a conflictelor, care va reuni părțile implicate și Republica Libaneză, sub conducerea mediatorilor, pentru a monitoriza și îmbunătăți situația din Liban și a asigura respectarea încetării operațiunilor militare pe teritoriul libanez. Această decizie subliniază dorința de a aborda nu doar aspectele bilaterale, ci și impactul regional al tensiunilor dintre Washington și Teheran.
Esmaeil Baghaei, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, a confirmat presei iraniene că activitatea echipei de negociatori de la Teheran în Elveția este „finalizată”, iar echipele tehnice își vor continua activitatea pentru a pune în aplicare memorandumul de înțelegere. „S-a convenit ca echipele tehnice să-și continue activitatea cu privire la aspectele necesare pentru punerea în aplicare efectivă a acestui memorandum de înțelegere”, a declarat Baghaei, subliniind caracterul tehnic al următoarei etape.
Ministrul de Externe al Iranului, Araghchi, a salutat progresele prin intermediul unui mesaj, exprimându-și recunoștința pentru „medierea neobosită a Pakistanului și a Qatarului” care a dus la „progrese majore în vederea încheierii războiului din Liban”. El a evidențiat și beneficiile economice imediate pentru Iran: „Exporturile de petrol şi de produse petrochimice nu mai sunt restricţionate, blocada este ridicată, unele active îngheţate sunt deblocate şi a fost lansat un plan major de reconstrucţie şi dezvoltare a Iranului.” Totuși, Araghchi a avertizat că primul „test real” al acordului va fi „celula de dezamorsare a conflictelor din Liban”. Această declarație, în special referirea la „războiul din Liban”, sugerează o interpretare mai largă a conflictului regional și a rolului Iranului în acesta, un aspect care nu este detaliat explicit în comunicatul mediatorilor, dar care subliniază complexitatea negocierilor.
Contextul regional al acestor negocieri este esențial. Relațiile dintre SUA și Iran au fost marcate de decenii de tensiuni, culminând cu retragerea SUA din Acordul Nuclear Iranian (JCPOA) în 2018 și reimpunerea sancțiunilor, care au afectat sever economia iraniană. Iranul, la rândul său, a intensificat activitățile nucleare și a susținut grupări proxy în regiune, ceea ce a alimentat instabilitatea. Spre deosebire de încercările anterioare de dialog, actualul cadru, mediat de țări precum Pakistan și Qatar, oferă o platformă neutră, esențială pentru construirea încrederii, un aspect adesea subestimat în diplomația directă dintre cele două puteri.
Comparativ cu acordul nuclear din 2015, care s-a concentrat aproape exclusiv pe programul nuclear iranian, actualele discuții par să abordeze o gamă mai largă de probleme, inclusiv stabilitatea regională, comerțul și gestionarea conflictelor, în special în Liban. Această abordare holistică este o noutate și reflectă o înțelegere a interconectivității problemelor de securitate din Orientul Mijlociu. De exemplu, în 2023, exporturile de petrol ale Iranului au atins un maxim de cinci ani, în ciuda sancțiunilor, indicând o anumită reziliență economică, dar și necesitatea unui cadru legal pentru normalizarea comerțului, aspect abordat acum prin ridicarea restricțiilor.
Criticii acestor negocieri ar putea argumenta că o perioadă de 60 de zile este prea scurtă pentru a rezolva probleme atât de complexe și adânc înrădăcinate, sau că Iranul ar putea folosi această fereastră diplomatică pentru a-și consolida poziția. Pe de altă parte, susținătorii ar putea sublinia că o foaie de parcurs clară și un termen limită pot impulsiona un progres rapid. Este important de menționat că, deși ministrul de externe iranian a vorbit despre „ridicarea blocadei” și „deblocarea activelor înghețate”, declarația comună a mediatorilor este mai precaută, referindu-se la „exporturile de petrol și de produse petrochimice nu mai sunt restricționate” și „unele active înghețate sunt deblocate”, ceea ce sugerează o aplicare treptată a măsurilor de relaxare, nu o eliminare totală a sancțiunilor la acest moment.
De ce contează
Acest acord de principiu și foaia de parcurs de 60 de zile sunt cruciale pentru stabilitatea regională și economia globală. O detensionare a relațiilor dintre SUA și Iran ar putea reduce riscul de conflicte în Orientul Mijlociu, o regiune vitală pentru aprovizionarea cu energie. Ridicarea parțială a sancțiunilor și reluarea exporturilor de petrol iranian ar putea influența prețurile globale ale energiei, având un impact direct asupra consumatorilor și industriilor din întreaga lume. De asemenea, deschiderea Strâmtorii Ormuz fără incidente este esențială pentru lanțurile globale de aprovizionare. Pentru România, o regiune a Orientului Mijlociu mai stabilă înseamnă o securitate energetică sporită și o reducere a presiunilor geopolitice care pot afecta comerțul și investițiile.
Următoarele 60 de zile vor fi esențiale pentru a vedea dacă angajamentele asumate în Elveția pot fi traduse într-un acord final cuprinzător. Echipele tehnice vor avea sarcina dificilă de a detalia aspectele nucleare, economice și de securitate, în timp ce celula de gestionare a conflictelor din Liban va reprezenta un barometru al încrederii reciproce. Rămân de văzut detaliile specifice ale planului de reconstrucție și dezvoltare a Iranului menționat de ministrul Araghchi, precum și mecanismele exacte de verificare a respectării încetării operațiunilor militare în Liban.
Succesul acestor negocieri va depinde de voința politică a ambelor părți de a depăși decenii de neîncredere și de a găsi soluții durabile pentru pacea regională.