Memorandumul de înțelegere de 60 de zile a intrat în vigoare
Perioada de 60 de zile prevăzută de memorandumul de înțelegere dintre Statele Unite și Iran, destinat negocierii unui acord final de pace, a început oficial joi, 18 iunie 2026. Anunțul a fost făcut de vicepreședintele american JD Vance într-o conferință de presă la Casa Albă, subliniind că Washingtonul este pregătit pentru discuții tehnice cu Teheranul. „Aş spune că perioada de 60 de zile a început oficial astăzi. A fost semnat târziu. De fapt, tehnic vorbind, se poate să fi fost semnat astăzi din cauza diferenţei de fus orar. Cred că, tehnic vorbind, semnarea a avut loc astăzi, ora Iranului. Deci da, acordul a început ieri. Vom începe să numărăm perioada de 60 de zile de astăzi”, a declarat Vance, citat de Agerpres și Reuters, confirmând intrarea în vigoare a documentului.
Memorandumul, semnat târziu, probabil chiar în ziua de 18 iunie, ora Iranului, stabilește un cadru pentru rezolvarea unor probleme spinoase, de la programul nuclear iranian la ridicarea sancțiunilor și stabilitatea regională. Unul dintre punctele cruciale este statutul programului nuclear al Republicii Islamice, Iranul reconfirmând în memorandum angajamentul de a nu achiziționa sau dezvolta arme nucleare. Teheranul s-a angajat, de asemenea, să dialogheze cu Washingtonul privind capacitățile sale de îmbogățire a uraniului și eliminarea uraniului deja îmbogățit de pe teritoriul său, sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Un acord în acest domeniu ar atrage ridicarea sancțiunilor împotriva Iranului, inclusiv a celor unilaterale impuse de SUA, a sancțiunilor ONU și a sancțiunilor AIEA, așa cum a promis Casa Albă.
Vicepreședintele Vance a menționat că intenționează să călătorească în Elveția în acest weekend pentru a demara discuțiile tehnice, deși o dată exactă nu a fost încă stabilită din cauza dificultăților logistice pentru negociatorii iranieni. El a subliniat importanța participării liderilor politici din ambele țări, alături de personal tehnic specializat, care va avansa direct discuțiile pe tema nucleară, incluzând detalii practice precum distrugerea uraniului puternic îmbogățit. Această abordare contrastează cu acordul din 2015, semnat de administrația Obama, care, potrivit lui Vance, a permis Iranului să-și îmbogățească uraniul. Noul acord, a precizat vicepreședintele, nu va permite acest lucru, iar iranienii au „promis deja să nu îmbogățească” uraniu pentru a ajunge la un viitor acord de pace definitiv.
O altă condiție esențială pentru SUA este ca Iranul să nu finanțeze instabilitatea sau terorismul în regiune și să nu încerce să-și reconstruiască programul de arme nucleare. În schimb, Washingtonul este dispus să „ofere o oarecare relaxare a sancțiunilor și măsuri similare” dacă Teheranul își respectă angajamentele și prezintă modalități de verificare a acestora. Pe de altă parte, Vance a apărat dreptul Iranului de a menține un program de rachete, afirmând că acest lucru permite țării să-și protejeze integritatea teritorială. „Ceea ce a spus ieri preşedintele Statelor Unite este foarte simplu. Nu îi poţi pretinde unei ţări, fie că este vorba de Israel sau de Iran, că nu are dreptul să se apere”, a declarat Vance. El a adăugat că SUA urmăresc să împiedice Iranul să „construiască genul de rachete care ar putea amenința lumea”, amintind că, pe parcursul războiului, SUA au distrus „un număr substanțial” de rachete balistice iraniene. Această poziție, susținută și de președintele Donald Trump la summitul G7 de la Evian, Franța, unde a declarat că Iranul „trebuie să aibă ceva pentru că și alții au ceva”, a generat critici din partea aripii dure a Partidului Republican, care consideră că administrația Trump a cedat prea mult în fața Teheranului.
Un aspect imediat al memorandumului este ridicarea blocadei impuse porturilor iraniene. Vance a confirmat că „Forțele americane au permis trecerea a peste 12 nave prin blocada noastră maritimă, așadar ne îndeplinim angajamentele”. De asemenea, Strâmtoarea Ormuz, blocată de Iran la scurt timp după izbucnirea războiului la sfârșitul lunii februarie 2026, ar trebui să fie liberă de taxe, principala rută de aprovizionare pentru transporturile de petrol și gaze fiind esențială pentru economia globală. Negocierile finale vor stabili condițiile pentru administrarea acestei rute strategice. Vicepreședintele american a transmis și un mesaj către Israel, subliniind că statul evreu trebuie să „respecte” procesul de pace inițiat cu Iranul, considerând că acesta este „esențial benefic atât pentru ei, cât și pentru întreaga regiune”.
Capacitățile Teheranului de îmbogățire a uraniului, despre care Iranul susține că fac parte dintr-un program nuclear cu caracter civil, au reprezentat un punct de conflict major în dialogul cu Washingtonul încă dinainte de război. Memorandul actual încearcă să depășească aceste divergențe prin angajamente clare și mecanisme de verificare, sub egida AIEA. Războiul recent, care a dus la blocarea Strâmtorii Ormuz și la escaladarea tensiunilor, a demonstrat necesitatea stringentă a unui acord, un eșec al negocierilor putând avea consecințe economice și geopolitice grave, afectând prețurile petrolului și stabilitatea Orientului Mijlociu.
De ce contează Acest memorandum de înțelegere are implicații majore pentru stabilitatea regională și economia globală. Reluarea transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz va stabiliza prețurile petrolului și va asigura fluxul comerțului internațional, crucial pentru statele dependente de importurile energetice. Un acord nuclear verificabil ar reduce semnificativ riscul proliferării armelor atomice în Orientul Mijlociu. De asemenea, deschiderea unui dialog direct între SUA și Iran, după o perioadă de conflict, ar putea deschide calea către o detensionare generală a relațiilor și o cooperare sporită pentru combaterea terorismului, beneficiind securitatea regională și globală.
Încheierea perioadei de 60 de zile va aduce fie un acord final de pace, ratificat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU, fie o reluare a tensiunilor și a incertitudinii. Întrebările rămân deschise privind capacitatea ambelor părți de a ajunge la un compromis pe subiecte sensibile precum programul de rachete iranian, detaliile verificării nucleare și mecanismele de ridicare a sancțiunilor. Succesul negocierilor depinde de buna-credință a ambelor părți și de presiunea comunității internaționale.
Orice eșec ar putea duce la o nouă escaladare a conflictului, cu repercusiuni imprevizibile asupra securității și economiei mondiale, în special în regiunea deja volatilă a Orientului Mijlociu.