Un simbol al onoarei militare a plecat dintre noi
Generalul în retragere Ștefan Dimofte, un veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial și o figură emblematică a Armatei Române, a încetat din viață sâmbătă, 20 iunie 2026, la venerabila vârstă de 104 ani. Anunțul a fost făcut de Forțele Terestre Române pe pagina lor de Facebook, care l-au descris pe general drept „unul dintre ultimii săi mari eroi” și „un simbol al onoarei, curajului și iubirii de țară”.
„România se desparte de unul dintre ultimii săi mari eroi. La venerabila vârstă de 104 ani, Generalul Ștefan Dimofte, veteran de război și simbol al onoarei, curajului și iubirii de țară, a plecat dintre noi”, au transmis Forțele Terestre Române, subliniind moștenirea impresionantă lăsată de general. Această pierdere este semnificativă, marcând dispariția unuia dintre ultimii martori direcți ai sacrificiilor făcute de militarii români în timpul conflagrației mondiale.
Născut la 15 martie 1922, în fosta comună Gloduri, astăzi Izvorul Berheciului, județul Bacău, Ștefan Dimofte a fost al șaptelea copil al familiei Gheorghe și Maria Dimofte. Și-a urmat studiile primare în localitatea natală, apoi a frecventat Școala Normală Vasile Lupu din Iași. În toamna anului 1939, a fost admis la Școala militară de maiștri militari armurieri de pe lângă Arsenalul Armatei, continuându-și, în paralel, studiile la Liceul Industrial. A obținut bacalaureatul în 1942, clasându-se printre primii absolvenți, conform Departamentului Relația cu Parlamentul și Calitatea Vieții Personalului.
Parcursul său militar a început oficial la 1 martie 1944, când a plecat pe front. A luptat pe frontul de Est, în Basarabia, unde războiul cu rușii era în plină desfășurare, trecând prin Turnu Măgurele, Galați, Tecuci, Bârlad și Iași. După evenimentele din 23 august 1944, a primit ordin să se alăture bateriilor aflate în retragere. Ulterior, în perioada 1944-1945, a participat la luptele de pe Frontul de Vest, în Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia. „Cu voia lui Dumnezeu, am scăpat teafăr și nevătămat”, a relatat cu emoție generalul Dimofte cu ceva timp în urmă, amintindu-și de ororile războiului.
Pentru faptele sale de arme și vitejia dovedită pe câmpul de luptă, a fost decorat cu Medalia „Bărbăție și Credință” și Medalia „Serviciul Credincios”. După încheierea războiului, și-a continuat pregătirea militară, absolvind în 1950 Școala militară de ofițeri armament și muniții din București, unde a primit gradul de locotenent. A urmat o carieră militară de opt ani, după care a trecut în rezervă. Potrivit glasulcetatii.ro, după retragerea din activitatea militară, a lucrat ca inspector în cadrul Oficiului Județean de Muncă Iași până la pensionare. Chiar și după pensionare, a continuat să se implice activ în cadrul Filialei Județene Iași a Asociației Naționale a Veteranilor de Război, deținând funcția de președinte.
Pe lângă recunoașterile militare, Generalul Ștefan Dimofte a fost distins și cu titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Iași și al comunei Rădășeni, județul Suceava, recunoaștere a contribuției sale semnificative atât pe plan militar, cât și civic. Viața sa exemplară, marcată de devotament față de țară și comunitate, a reprezentat un model pentru generații întregi. Forțele Terestre Române au subliniat că „în urma sa rămâne nu doar o biografie impresionantă, ci o adevărată lecție despre sacrificiu, credință, modestie și dragoste de neam. România își pleacă fruntea în fața unui om care a scris istorie prin fapte, nu prin cuvinte.”
Comparația cu alți veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial arată că, pe măsură ce timpul trece, numărul acestor martori direcți ai istoriei scade dramatic. În 2023, Institutul Național de Statistică (INS) înregistra sub 200 de veterani de război cu vârste de peste 100 de ani în România, un număr în continuă scădere. Această realitate subliniază importanța păstrării memoriei și a lecțiilor învățate de la acești eroi, care au trăit și au luptat în unele dintre cele mai dificile perioade ale secolului XX. Dispariția Generalului Dimofte ne reamintește de sacrificiile uriașe făcute pentru libertatea și integritatea României.
Este crucial să înțelegem că acești veterani nu sunt doar niște cifre într-o statistică, ci purtători ai unei istorii vii, cu povești personale de curaj, rezistență și speranță. Ei reprezintă o punte între trecut și prezent, oferind o perspectivă autentică asupra evenimentelor care au modelat națiunea română. Educația tinerelor generații despre rolul și sacrificiile veteranilor, prin programe școlare și inițiative civice, devine o necesitate stringentă pentru a asigura că lecțiile istoriei nu sunt uitate.
Generația de după război, deși nu a experimentat direct ororile conflictului, a beneficiat de pacea și stabilitatea pentru care veteranii au luptat. Este o responsabilitate colectivă să onorăm această moștenire, nu doar prin comemorări, ci prin acțiuni concrete care să sprijine bunăstarea și recunoașterea veteranilor rămași în viață. De asemenea, promovarea valorilor de patriotism și sacrificiu, exemplificate de generalul Dimofte, este esențială într-o societate modernă, adesea confruntată cu provocări de identitate și coeziune socială.
Moartea Generalului Dimofte survine într-un context în care Europa se confruntă din nou cu conflicte, subliniind relevanța continuă a lecțiilor de istorie și a valorilor militare. Exemplul său de devotament și sacrificiu rămâne o sursă de inspirație pentru militarii români de astăzi și pentru toți cetățenii, reamintindu-ne că libertatea și demnitatea unei națiuni sunt câștigate și menținute prin eforturi continue și prin respectul față de cei care au luptat pentru ele.
De ce contează
Dispariția Generalului Ștefan Dimofte la 104 ani este mai mult decât o știre despre trecerea în neființă a unui veteran; este un semnal de alarmă privind pierderea rapidă a unei generații de eroi care au modelat România. Cu fiecare veteran care pleacă, se pierde o bucată de istorie vie, o sursă directă de mărturii despre sacrificiile uriașe făcute pentru libertatea noastră. Onorarea memoriei sale și a celorlalți veterani este esențială pentru a înțelege rădăcinile identității naționale și pentru a inspira noile generații să prețuiască pacea și valorile democratice, amintindu-le că acestea nu sunt garantate, ci câștigate cu prețul sângelui și al curajului.
Moartea Generalului Ștefan Dimofte lasă în urmă nu doar o biografie impresionantă, ci și un gol imens în rândul veteranilor de război. Întrebarea care rămâne este cum va reuși societatea românească să păstreze vie memoria și lecțiile acestei generații excepționale. Este imperativ ca instituțiile statului, alături de societatea civilă, să intensifice eforturile de documentare, promovare și educație, astfel încât sacrificiile și valorile reprezentate de Generalul Dimofte să nu fie uitate.
Viitorul va depinde în mare măsură de capacitatea noastră de a învăța din trecut și de a onora pe cei care l-au scris cu propriul sânge.