Schimbare de percepție la Washington și în Europa
Dinamica războiului din Ucraina se schimbă semnificativ, Rusia „nu mai câștigă, ci începe să piardă”, iar Ucraina are acum „cărți importante de jucat”, conform unei evaluări surprinzătoare a lui Daniel Fried, fost secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri europene și eurasiatice și fost ambasador al SUA în Polonia. Într-un interviu acordat Kyiv Post, Fried a subliniat că ofensiva extinsă a Ucrainei cu drone de atac la distanță a modificat logica militară și politică a conflictului, forțând Washingtonul să-și reconsidere ipotezele anterioare privind șansele Kievului. Această conștientizare, a adăugat el, „începe să se impună în capitalele europene și, într-o oarecare măsură, chiar și la Washington”.
Fried, în prezent membru al Atlantic Council, a explicat că, deși nu anticipează o alungare imediată a Rusiei de pe întreg teritoriul ucrainean, direcția generală a războiului s-a inversat. Această schimbare reprezintă o inversare majoră față de ipotezele inițiale din capitala SUA. În 2022, mulți din administrația Biden, din comunitatea de informații și din rândul experților americani se așteptau ca Ucraina să „lupte foarte curajos și să piardă foarte repede”. Ulterior, după ce Kievul a supraviețuit asaltului inițial și Moscova nu a reușit să cucerească capitala, consensul s-a mutat către ideea că Ucraina „va lupta foarte curajos și va pierde încet”.
Astăzi, această perspectivă este depășită de o evaluare complet diferită: Ucraina are capacitatea de a rezista Rusiei, iar Moscova eșuează în războiul său de agresiune. „Această viziune, odată marginală, devine acum viziunea predominantă”, a accentuat Fried, subliniind că percepția că Ucraina deține un avantaj strategic este tot mai acceptată. Autoritățile ucrainene au afirmat în repetate rânduri că obiectivul lor rămâne eliberarea tuturor teritoriilor ocupate și restabilirea integrității teritoriale recunoscute internațional a țării.
Această schimbare de percepție este relevantă și pentru administrația Trump. Fried a amintit că Donald Trump i-ar fi spus președintelui Volodimir Zelenski la începutul anului 2025 că Ucraina „nu avea niciun atu”. Acum, însă, „devine din ce în ce mai clar că Ucraina are, de fapt, multe atuuri”, a spus Fried. El a adăugat că „lui Trump îi plac învingătorii. Ucraina câștigă. Putin începe să pară un învins.” Fried, care a ocupat funcții de conducere în ambele administrații, democrată și republicană, a afirmat că are loc o recalibrare internă semnificativă în cercurile lui Trump. Oficialii care anterior respingeau Ucraina ca o cauză pierdută și coruptă se confruntă acum cu o opoziție crescândă, în timp ce susținătorii Kievului câștigă influență.
Recalibrarea strategică a fost vizibilă la recentul summit al G7, unde liderii s-au angajat să ofere sprijin continuu pentru apărarea aeriană a Ucrainei, capacitățile sale de lungă distanță și potențiala producție de arme. Fried a descris declarația comună a G7 ca fiind „destul de bună”, deși a menționat că formularea privind producția internă de arme în Ucraina a fost mai puțin categorică, promițând doar că se va „lua în considerare” acest aspect. Cu toate acestea, faptul că SUA au semnat documentul este un „semn foarte bun”, a apreciat diplomatul veteran, care a lăudat și „consecvența remarcabilă și lăudabilă” a aliaților europeni în sprijinirea Ucrainei, motivată de considerente de principiu și interes strategic.
Schimbarea de poziție a lui Trump față de Ucraina ar fi putut fi influențată și de cooperarea europeană în Orientul Mijlociu, unde aliații europeni au oferit sprijin pentru securitatea Strâmtorii Hormuz. Deși Fried nu agreează ideea de a condiționa asistența SUA pentru Ucraina de ajutorul european într-un alt teatru de operațiuni, considerând că „ajutorul acordat Ucrainei și succesul Ucrainei sunt în interesul Americii. Punct”, el a recunoscut că, din rațiuni practice, ar accepta astfel de oferte europene dacă ele contribuie la asigurarea sprijinului american. Această abordare pragmatică subliniază ideea că „politica și politica externă nu sunt pentru puriști”.
În ceea ce privește perspectivele negocierilor de pace, Fried a reiterat că obstacolul principal rămâne poziția maximalistă a lui Putin, nu lipsa canalelor diplomatice. „Problema este că Putin dorește victoria totală și crede că o poate obține”, a spus Fried. Cu toate acestea, el a sugerat că Moscova și-ar putea schimba calculele dacă Occidentul rămâne ferm pe poziții și Ucraina continuă să impună costuri semnificative Rusiei. „Rușii știu cum să nu negocieze. Dar știu și cum să negocieze atunci când sunt nevoiți”, a adăugat el, indicând că Moscova poate trece rapid de la refuzul negocierilor la o abordare mai constructivă.
Un cadru probabil pentru un eventual acord, a explicat Fried, ar fi un armistițiu în vigoare, combinat cu măsuri solide de securitate pentru Ucraina. Un astfel de acord ar putea lăsa Rusia în posesia fizică a aproximativ 18-19% din teritoriul ucrainean, o cifră estimată pe baza liniilor actuale de front. Însă Fried a subliniat că Occidentul nu trebuie să recunoască niciodată în mod oficial această ocupație. El a comparat această situație cu cea a Germaniei de Vest după al Doilea Război Mondial, când strategia pe termen lung a prevalat asupra divizării teritoriale temporare. „Germanii de Vest nu au recunoscut niciodată Germania de Est ocupată de sovietici. Nu au făcut-o niciodată”, a spus Fried. „Dar au afirmat că vor realiza reunificarea Germaniei prin mijloace diplomatice și pașnice.”
O Ucraină sigură, susținută de Occident, ar putea urma o cale similară, a susținut Fried, având încredere deplină că economia Ucrainei s-ar redresa „foarte repede”. El a prezis un posibil „miracol ucrainean”, similar cu redresarea postbelică a Germaniei de Vest din anii 1950 sau cu transformarea de succes a Poloniei de la sfârșitul anilor 1990, care a implicat reforme structurale și integrare europeană. Succesul economic și politic al Ucrainei ar reprezenta, în opinia sa, „un dezastru strategic pentru Putin”, oferind un contrast puternic cu modelul stalinist de represiune și putere al Kremlinului. Fostul diplomat american Serghei Lavrov a declarat recent că „obiectivul real (al liderilor europeni) nu este pacea, ci menținerea regimului Zelenski”, ilustrând divergențele fundamentale de viziune.
De ce contează: Această schimbare de percepție la nivel înalt în SUA și Europa este crucială pentru viitorul sprijin acordat Ucrainei. Dacă administrația americană și aliații săi europeni ajung la consensul că Ucraina poate câștiga și că Rusia pierde teren, acest lucru ar putea duce la o creștere a asistenței militare și economice. O Ucraină prosperă și stabilă, chiar și cu teritorii ocupate nerecunoscute, ar putea servi drept model democratic pentru țările din Europa de Est și ar submina influența autoritară a Rusiei în regiune. Implicațiile se extind și asupra relațiilor transatlantice, unde o aliniere mai puternică a SUA și Europei ar consolida securitatea colectivă.
Pe termen scurt, rămâne de văzut dacă această nouă evaluare se va traduce în politici concrete de accelerare a ajutorului militar și în noi sancțiuni împotriva Rusiei. Perspectiva unor negocieri de pace este încă îndepărtată, dată fiind intransigența Kremlinului, însă intensificarea presiunii internaționale și succesele pe câmpul de luptă ar putea forța o schimbare de atitudine la Moscova. Întrebarea cheie este dacă Occidentul va menține unitatea și determinarea, esențiale pentru a transforma această „pierdere” a Rusiei într-o victorie strategică pe termen lung pentru Ucraina și pentru stabilitatea europeană.
Viitoarele decizii ale G7 și ale administrației americane vor fi decisive în modelarea acestui scenariu complex.