Kievul, partener crucial pentru Alianța Nord-Atlantică
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat, vineri, 19 iunie 2026, că forțele armate ale țării sale sunt, practic, „a doua cea mai puternică armată a NATO”, un fapt recunoscut deja de toți șefii de stat din Alianță. Această afirmație, raportată de dpa și preluată de Agerpres și HotNews, subliniază capacitatea Ucrainei de a rezista agresiunii ruse și poziția sa ca partener strategic.
Zelenski a subliniat într-o întâlnire cu presa, citat de site-ul Hromadske, că „NATO are nevoie de noi”, evidențiind rolul crucial al Ucrainei în securitatea europeană. El a argumentat că armata ucraineană a demonstrat o capacitate superioară de a se opune forțelor armate ruse, considerate pe scară largă a doua cea mai puternică armată din lume, în contextul invaziei Moscovei. Această declarație vine în ciuda faptului că Ucraina nu este membră a Alianței Nord-Atlantice, a cărei cea mai puternică armată este cea a Statelor Unite.
Conform analizelor independente și datelor din 2025, deși SUA dețin de departe cea mai puternică armată din NATO, Turcia se clasase anterior pe locul doi. Afirmația lui Zelenski sugerează, așadar, că forțele ucrainene au depășit acum capacitățile militare turcești, un punct de vedere susținut de performanțele recente pe câmpul de luptă. Unul dintre obiectivele declarate ale Moscovei în acest război este tocmai împiedicarea aderării Kievului la alianța militară occidentală, o aspirație prevăzută în Constituția Ucrainei.
Discuțiile privind posibila aderare a Ucrainei la NATO au fost însă suspendate de când Statele Unite au început să medieze conflictul. La sfârșitul anului 2025, SUA au propus un plan de încheiere a războiului, care includea, printre alte condiții, renunțarea Ucrainei la aspirația de a adera la NATO, o cerință impusă de Rusia. Președintele Zelenski a respins categoric această condiție, afirmând că decizia privind aderarea Ucrainei la Alianță aparține exclusiv țărilor NATO, nu Rusiei.
Pe lângă aceste aspecte, Zelenski a reiterat convingerea că președintele rus Vladimir Putin va rămâne la Kremlin până la moartea sa, având ca scop restabilirea Uniunii Sovietice, destrămată în 1991. „Însă această restabilire este imposibilă fără Ucraina și de aceea situația actuală este atât de dificilă pentru noi, dragi ucraineni”, a declarat liderul de la Kiev, subliniind importanța strategică a țării sale pentru ambițiile Kremlinului. Această perspectivă geopolitică adaugă un strat de complexitate conflictului, transformându-l dintr-o dispută teritorială într-o luptă pentru redefinirea ordinii regionale.
Un aspect notabil este și declarația fostului președinte american Donald Trump, citată de site-ul ucrainean nikvesti.com, conform căreia Ucraina „nu a avut niciodată vreo șansă” să adere la NATO. Această viziune contrastează puternic cu optimismul lui Zelenski și cu sprijinul majorității statelor membre NATO, evidențiind diviziunile politice chiar și în rândul aliaților occidentali cu privire la viitorul Ucrainei în Alianță. Această divergență de opinii subliniază incertitudinea și provocările diplomatice cu care se confruntă Kievul.
În contextul european, aderarea la NATO nu este doar o chestiune de securitate militară, ci și una de integrare economică și politică. Potrivit datelor Eurostat din 2024, statele membre NATO din Europa au alocat, în medie, 1,8% din PIB pentru apărare, în timp ce Ucraina, deși nu este membră, a cheltuit o proporție mult mai mare din PIB pentru apărare începând cu 2022, demonstrând un angajament excepțional. Comparativ, România, membră NATO din 2004, și-a propus să atingă 2,5% din PIB pentru apărare până în 2025, conform Strategiei Naționale de Apărare. Capacitatea Ucrainei de a menține o armată puternică, chiar și în condiții de război, o face un actor de neignorat în ecuația de securitate regională.
De ce contează
Declarațiile președintelui Zelenski sunt semnificative pentru că redefinesc percepția rolului Ucrainei în arhitectura de securitate europeană. Recunoașterea forței militare a Ucrainei ca fiind a doua din NATO, chiar și într-un context neoficial, subliniază necesitatea integrării sale în Alianță pentru stabilitatea pe termen lung a continentului. Aceasta influențează deciziile politice și economice ale statelor membre NATO, consolidând argumentul pentru continuarea sprijinului militar și financiar și accelerarea procesului de aderare, vital pentru descurajarea agresiunilor viitoare și pentru consolidarea flancului estic al Alianței.
Viitorul aderării Ucrainei la NATO rămâne incert, discuțiile fiind suspendate, iar planurile de pace propuse de SUA în 2025 includ condiții pe care Kievul le-a respins. Întrebarea centrală este dacă NATO va alege să ignore veto-ul de facto al Rusiei și să-și extindă granițele până la Ucraina, sau dacă va opta pentru o soluție de compromis care ar putea lăsa Ucraina într-o zonă gri de securitate. Presiunea asupra NATO de a lua o decizie fermă va crește, mai ales având în vedere angajamentul militar excepțional al Ucrainei. De asemenea, declarațiile lui Donald Trump ar putea prefigura o schimbare de abordare a SUA în cazul unei noi administrații, ceea ce ar complica și mai mult perspectivele de aderare ale Ucrainei.
Rămâne de văzut cum vor evolua negocierile și ce rol va juca comunitatea internațională în garantarea suveranității și securității Ucrainei.