Tensiuni istorice escaladează relațiile polono-ucrainene
Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a anunțat vineri, 19 iunie 2026, decizia de a-i retrage omologului său ucrainean, Volodimir Zelenski, cea mai înaltă distincție de stat, Ordinul Vulturului Alb. Această hotărâre vine pe fondul unei dispute istorice reaprinsă de un decret semnat luna trecută de Zelenski, prin care o unitate a Forțelor de Operațiuni Speciale ale Ucrainei a fost denumită după „Eroii UPA”, o referință la Armata Insurgentă Ucraineană. UPA este considerată de Polonia o forță naționalistă responsabilă de masacre împotriva polonezilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
„Faptele nu sunt supuse negocierilor. Ele nu se schimbă în funcție de conjunctura politică sau de necesități”, a declarat Nawrocki într-un mesaj video publicat vineri seara pe Facebook, citat de Digi24. El a subliniat că „cel puțin 100.000 de cetățeni polonezi au fost uciși de UPA în Volyn, Galiția de Est, Lublin sau Podkarpacie, doar pentru că erau polonezi, evrei sau aparțineau altor minorități”. Potrivit președintelui polonez, denumirea unei unități militare ucrainene cu referire la „criminalii din UPA” depășește afacerile interne ale Ucrainei, iar Polonia a semnalat în repetate rânduri Kievului preocupările sale, însă „poziția părții ucrainene nu s-a schimbat”.
Decizia de a retrage Ordinul Vulturului Alb, acordat lui Zelenski pe 5 aprilie 2023 de către fostul președinte Andrzej Duda pentru consolidarea relațiilor bilaterale și susținerea democrației și securității în Europa, a fost calificată de șeful diplomației ucrainene, Andrii Sibiga, drept o „eroare strategică” și o decizie „disprețuitoare”. Sibiga a declarat pe Facebook, conform Agerpres, că regretă că „emoțiile au prevalat la Varșovia” și au determinat măsuri „nejustificate, impulsive și pline de dispreț”, evocând o „escaladare inutilă” între cele două țări. În semn de protest, Sibiga a anunțat că va restitui Poloniei o altă distincție pe care o primise el însuși.
Președintele Nawrocki a ținut să precizeze că această decizie nu este îndreptată împotriva poporului ucrainean și nu înseamnă o schimbare strategică a politicii de securitate a Poloniei. „Am susținut și susținem Ucraina deoarece știm că agresiunea rusă reprezintă o amenințare la adresa securității Poloniei și a întregii Europe”, a adăugat el. Cu toate acestea, a reiterat că „Polonia nu va accepta glorificarea celor care au ucis civili polonezi fără apărare”. Această declarație subliniază linia roșie trasată de Varșovia în ceea ce privește interpretarea istoriei comune, în special evenimentele din Volânia.
Armata Insurgentă Ucraineană (UPA) a fost aripa militară a unei mișcări care milita pentru independența ucraineană, luptând împotriva Armatei Roșii, dar și confruntându-se cu rezistența poloneză și ucigând civili polonezi și evrei. Istoricii notează că UPA a colaborat uneori cu naziștii, întorcând armele împotriva lor în alte momente. În Ucraina, UPA este onorată drept o forță care a luptat pentru independența țării, mai ales după începutul invaziei ruse în 2022. Kievul a recunoscut masacrarea polonezilor comisă de UPA și a cerut scuze oficiale Varșoviei, dar respinge termenul de genocid, oficializat în Polonia în 2016 de parlamentul dominat de partidul naționalist Lege și Justiție (PiS).
Într-un prim moment, premierul polonez Donald Tusk, un proeuropean și un susținător fervent al Ucrainei, a apreciat situația drept „îngrijorătoare”. El a cerut celor doi președinți „să găsească un mijloc mai bun decât schimbul de lovituri pentru a dezamorsa aceste emoții”, cerând totodată părții ucrainene să-și asume „responsabilitatea acestei crize și deci și mijloacele de a ieși din ea”. Tusk a subliniat că sprijinul pentru Ucraina în lupta sa împotriva Rusiei este în interesul Poloniei, afirmând că „dacă Ucraina pierde acest război, dacă aceasta urmează să se întâmple, Polonia se va afla într-o situație dramatic mai dificilă”.
Decizia lui Nawrocki intervine într-un moment delicat, înaintea unei conferințe internaționale pentru reconstrucția Ucrainei, programată la sfârșitul lunii la Gdansk, coorganizată de președintele ucrainean. Contextul este complicat și de schimbarea percepției publice poloneze: Polonia găzduiește aproape un milion de refugiați ucraineni, conform datelor Eurostat din 2025. Un sondaj recent al portalului Onet.pl indica faptul că 65% dintre polonezi estimează că decizia lui Zelenski influențează negativ percepția lor asupra relațiilor polono-ucrainene. De asemenea, un sondaj de la începutul anului 2026 arăta că doar 48% dintre polonezi mai erau favorabili primirii de ucraineni, comparativ cu 94% imediat după invazia rusă la scară largă din februarie 2022.
De ce contează Această escaladare a tensiunilor istorice dintre Polonia și Ucraina este semnificativă, deoarece Polonia a fost unul dintre cei mai vocali și constanți susținători ai Kievului pe plan militar și umanitar de la începutul invaziei ruse. O ruptură sau o răcire a relațiilor ar putea afecta nu doar fluxul de ajutor vital pentru Ucraina, ci și coeziunea frontului european împotriva agresiunii ruse. Disputa subliniază dificultatea de a reconcilia narative istorice divergente, chiar și în fața unei amenințări comune, și demonstrează cum simbolurile istorice pot avea un impact profund asupra politicii externe și a sprijinului public, cu implicații strategice majore pentru securitatea regională.
Retragerea Ordinului Vulturului Alb de către președintele Nawrocki, care nu și-a ascuns niciodată opiniile critice față de Kiev înainte de venirea sa la putere în 2025 – arătându-se ostil aderării Ucrainei la NATO și UE și blocând legislația privind ajutoarele pentru refugiați – marchează un punct de cotitură în relațiile bilaterale. Rămâne de văzut dacă apelul la calm al premierului Tusk va reuși să detensioneze situația. Viitorul sprijin polonez pentru Ucraina, precum și capacitatea celor două națiuni de a depăși diferențele istorice pentru a construi un front unit împotriva Rusiei, depind de modul în care vor gestiona această criză diplomatică.
Deshumările victimelor masacrului din Volânia, reluate în 2025 după ani de întrerupere, reprezintă un pas important, dar fragil, către reconciliere, iar incidentul actual amenință să submineze aceste eforturi.