Sectorul financiar-bancar avertizează asupra riscurilor sistemice
Sectorul financiar-bancar din România respinge ferm acuzațiile de manipulare a indicelui ROBOR, calificând decizia Consiliului Concurenței de a aplica amenzi de 3,73 miliarde lei drept un „abuz inexplicabil” și o eroare strategică cu efect sistemic. Într-o scrisoare deschisă comună, Asociația Română a Băncilor (ARB) și Federația Patronală a Serviciilor Financiare din România (FPSF) avertizează că aceste comunicări riscă să afecteze grav încrederea publică, stabilitatea financiară și credibilitatea investițională a țării, potrivit documentului citat de HotNews.ro. "Evoluția ROBOR trebuie înțeleasă în contextul presiunilor macroeconomice reale din ultimii ani – inflație, incertitudine, dezechilibre fiscale și creșterea costului finanțării – și nu transformată într-o culpă atribuită sectorului bancar", se arată în scrisoare.
Organizațiile bancare fac apel la prudență instituțională, rigoare juridică și dialog responsabil, subliniind că funcționarea unei piețe reglementate și rolul esențial al băncilor în economie nu trebuie compromise prin concluzii premature. Ele critică faptul că „aceeași speță, aceeași instituție, verdict opus după zece ani” afectează credibilitatea și predictibilitatea, referindu-se la o investigație anterioară a Consiliului Concurenței care nu a constatat nereguli. Sancționarea unei piețe reglementate și transparente este considerată o eroare strategică, cu un impact negativ asupra credibilității investiționale a României. Mai mult, susțin că angajați cinstiți sunt puși nedrept sub suspiciune publică, iar transformarea problemelor macroeconomice în vinovăție sectorială reprezintă o gravă eroare de politică publică.
Consiliul Concurenței a anunțat recent sancționarea a 10 bănci cu amenzi în valoare totală de 3,73 miliarde lei (aproximativ 750 milioane euro) pentru încălcarea normelor de concurență prin coordonarea comportamentului în cadrul procedurii de stabilire a ROBOR, conform legii concurenței și Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene. Această sumă reprezintă una dintre cele mai mari amenzi aplicate vreodată în România. Cele mai mari amenzi au fost aplicate Băncii Transilvania S.A. (875,74 milioane lei, plus 85,03 milioane lei pentru fapta OTP Bank România SA), Banca Comercială Română SA (577,36 milioane lei) și Raiffeisen Bank România SA (442,49 milioane lei). Lista continuă cu UniCredit Bank SA (431,03 milioane lei), BRD-Groupe Societe Generale SA (412,47 milioane lei), ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala București (405,91 milioane lei), CEC Bank SA (332,98 milioane lei), Exim Banca Românească SA (96,49 milioane lei), Libra Internet Bank SA (45,86 milioane lei) și Banca Comercială Intesa Sanpaolo România SA (28,1 milioane lei).
Reacția băncilor a fost una în lanț, majoritatea instituțiilor vizate, precum Banca Transilvania, BCR, BRD, UniCredit, CEC Bank, Raiffeisen, ING și Exim, exprimându-și dezacordul față de decizie și anunțând intenția de a o contesta în instanță. Această abordare este în linie cu poziția colectivă a ARB și FPSF, care subliniază că „România nu poate funcționa ca economie europeană cu instituții transformate în instrumente de agresiune”. Ele argumentează că statul român își lovește propriul mecanism de finanțare, deoarece băncile joacă un rol central în achiziția de titluri de stat și în susținerea lichidității pieței. Dacă statul, prin Consiliul Concurenței, delegitimează public și pe nedrept sistemul bancar, acesta lovește în propriul canal de finanțare, în credibilitatea României și în costurile suportate de întreaga economie. Stabilitatea bancară, conform scrisorii, este o infrastructură critică pentru stat, economie, companii și populație, nu un privilegiu al băncilor.
Organizațiile bancare contestă și modul în care Consiliul Concurenței a gestionat comunicarea publică. Ele susțin că președintele Consiliului s-a „antepronunțat” cu privire la concluzii înainte ca echipa de control să fi analizat observațiile entităților vizate sau ale celorlalte instituții publice implicate în procesul de determinare a ROBOR. Această abordare, consideră ele, subminează procesul legal și generează confuzie și presiuni nejustificate. „Nu servește interesului public și nici interesului clienților ca, înainte de clarificarea definitivă a situației de fapt și de drept de către instanțele competente, să fie create sau întreținute așteptări nerealiste cu privire la existența unor eventuale prejudicii ori la posibilitatea recuperării acestora”, se specifică în scrisoare. Această poziție contrastează cu viziunea Consiliului Concurenței, care a insistat pe necesitatea de a asigura un mediu concurențial echitabil și de a proteja consumatorii de eventualele practici anticoncurențiale. Consiliul a subliniat în comunicările sale că a acționat în baza unor dovezi solide, obținute în urma unei investigații ample, care a durat mai mulți ani, și că deciziile sale sunt menite să corecteze distorsiunile de pe piață.
Din perspectiva sectorului bancar, transparența a devenit o vulnerabilitate, iar respectarea normelor bancare a fost transformată într-o neregulă de concurență. Ele avertizează că „populismul financiar lasă note de plată grele în economie” și că România nu își poate permite să atace indicatorii care semnalează problemele economice reale, cum ar fi inflația, deficitele bugetare și costurile de finanțare. Această abordare, susțin ele, nu doar că nu rezolvă problemele, ci le agravează, legitimând ideea lipsei de responsabilitate economică și fiscală care poate fi compensată de ordine administrative și amenzi arbitrare. În plus, mesajul transmis investitorilor este devastator: nimic nu este definitiv, nimic nu este predictibil, iar regulile pot fi reinterpretate oricând, după nevoi sau interese punctuale. Această situație poate descuraja investițiile străine directe și poate afecta ratingul de țară al României pe piețele internaționale, aspecte critice pentru dezvoltarea economică pe termen lung.
De ce contează
Această confruntare directă dintre sectorul financiar-bancar și Consiliul Concurenței are implicații profunde pentru economia românească. Pe de o parte, amenzile substanțiale impuse băncilor ar putea genera costuri suplimentare care, în cele din urmă, s-ar putea reflecta în condițiile de creditare pentru populație și companii, afectând accesul la finanțare. Pe de altă parte, credibilitatea României pe piețele internaționale de capital și în fața investitorilor străini ar putea fi zdruncinată de o eventuală percepție de lipsă de predictibilitate instituțională și juridică. Rezultatul final al acestui litigiu, decis de instanțele judecătorești, va stabili un precedent important pentru modul în care autoritățile de reglementare interacționează cu sectoarele economice cheie și va influența încrederea generală în mediul de afaceri românesc.
În concluzie, sectorul financiar-bancar și-a exprimat nemulțumirea față de decizia Consiliului Concurenței, acuzând un abuz de putere și o lipsă de rigoare juridică. Băncile intenționează să conteste amenzile în instanță, un proces care ar putea dura ani și care va menține incertitudinea asupra pieței. Între timp, apelul la responsabilitate individuală și instituțională în comunicarea publică rămâne deschis. Impactul pe termen lung al acestei dispute asupra stabilității financiare a României, a costurilor de finanțare pentru stat și a încrederii investitorilor va depinde de modul în care instituțiile statului și actorii din piață vor gestiona această situație complexă, precum și de deciziile finale ale justiției.
Rămâne de văzut dacă această confruntare va duce la o clarificare a regulilor jocului sau, dimpotrivă, va adânci neîncrederea în instituțiile statului.