Schimbările climatice generează strămutări masive și crize umanitare
Fenomenele meteorologice extreme și dezastrele naturale au forțat peste 13 milioane de oameni să se mute în interiorul propriilor țări în 2025, o creștere semnificativă față de anul precedent. Această cifră, prezentată într-un studiu comandat de Greenpeace și realizat de Universitatea din Hamburg, Germania, și citată de Agerpres vineri, 19 iunie 2026, subliniază o criză umanitară în creștere, cu un impact disproporționat asupra țărilor din Sudul Global. "În timp ce familiile din Sudul Global își pierd locuințele din cauza dezastrelor climatice, națiunile bogate reduc bugetele destinate ajutoarelor", a declarat Fawad Durrani, expert în migrație la Greenpeace Germania, subliniind discrepanța dintre nevoile urgente și răspunsul global.
Studiul, care se bazează pe date furnizate de Centrul de Monitorizare a Strămutării Interne (IDMC), o organizație de referință în monitorizarea strămutărilor la nivel mondial, a arătat că numărul persoanelor strămutate intern din cauza dezastrelor naturale și a fenomenelor meteorologice extreme a crescut la 13,6 milioane în 2025, comparativ cu 9,9 milioane în 2024. Această creștere de aproape 37% într-un singur an evidențiază intensificarea impactului schimbărilor climatice. Persoanele strămutate intern sunt definite ca fiind cele nevoite să își părăsească locuințele, dar care rămân în interiorul granițelor țării lor, o distincție crucială față de refugiații internaționali.
Raportul subliniază că schimbările climatice sporesc atât frecvența, cât și intensitatea evenimentelor meteorologice extreme. Un exemplu elocvent este Afganistanul, o țară deja fragilizată de decenii de război și instabilitate politică, condiții economice precare și regimul taliban. Potrivit studiului, topirea ghețarilor din Himalaya amenință grav aprovizionarea cu apă potabilă și irigațiile agricole din țară. Perioadele de secetă extremă sunt urmate de viituri devastatoare, forțând populația să își abandoneze locuințele. Studiul reia avertismentele anterioare ale altor grupuri, precizând că „Afganistanul se numără printre țările cele mai grav afectate de consecințele schimbărilor climatice. Țara este, de asemenea, frecvent afectată de cutremure”.
Un aspect deosebit de alarmant, menționat în raportul Greenpeace și Universității din Hamburg, este perspectiva ca orașul Kabul să devină primul oraș important din lume care va rămâne fără apă potabilă. Această criză iminentă, rezultată din combinația topirii ghețarilor și a fenomenelor meteo extreme, ar avea consecințe umanitare și sociale devastatoare pentru o metropolă cu milioane de locuitori. Această situație servește drept un avertisment sever pentru alte orașe mari din regiuni vulnerabile la schimbările climatice, inclusiv în Europa de Est, unde secetele prelungite și inundațiile sunt tot mai frecvente, așa cum a raportat Digi24 anterior despre scenarii similare în alte zone urbane.
În contrast cu aceste nevoi crescânde, bugetul global alocat cooperării pentru dezvoltare și asistență umanitară a fost redus cu aproape un sfert în 2025, respectiv cu 175 de miliarde de dolari, comparativ cu anul precedent. Această reducere, care coincide cu un vârf al războaielor și violenței la nivel mondial de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, agravează și mai mult situația. Se estimează că 82,2 milioane de persoane din întreaga lume trăiau anul trecut departe de comunitățile lor de origine, o ușoară scădere față de 83,5 milioane în 2024, dar care maschează creșterea dramatică a strămutărilor interne legate de climă.
Situația din Afganistan, unde un cumul de factori – schimbări climatice, conflicte și instabilitate politică – generează un risc major de criză a apei în capitală, este un exemplu al modului în care vulnerabilitățile se suprapun. Statele industrializate sunt chemate să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră mai rapid și să investească mai mult în sprijinirea țărilor vulnerabile pentru a se adapta la impactul schimbărilor climatice. Această cerință este esențială nu doar pentru justiția climatică, ci și pentru stabilitatea globală, având în vedere că impactul strămutărilor nu se limitează la granițele naționale, putând genera presiuni migratorii la scară largă.
De ce contează
Această creștere alarmantă a strămutărilor interne din cauza fenomenelor climatice extreme are implicații profunde pentru România și Uniunea Europeană. Pe lângă obligația morală de a contribui la eforturile globale de adaptare și reducere a emisiilor, România ar putea fi afectată indirect prin presiuni migratorii sporite și prin instabilitate regională. La nivel intern, țara se confruntă deja cu propriile provocări climatice, de la secete prelungite în sud-est la inundații în zonele montane, ceea ce impune o reevaluare a strategiilor naționale de gestionare a resurselor de apă și a planurilor de urbanism. Neglijarea acestor avertismente ar putea transforma scenariile din Afganistan în realități mai aproape de casă, pe termen lung.
Perspectivele pentru viitor rămân sumbre dacă tendințele actuale persistă. Reducerea finanțării pentru asistență umanitară și dezvoltare, în contextul intensificării crizelor climatice și conflictuale, creează un cerc vicios. Comunitatea internațională este presată să găsească soluții inovatoare pentru a aborda aceste provocări interconectate, inclusiv prin mecanisme de finanțare mai robuste și prin politici de adaptare la schimbările climatice care să pună accent pe reziliența comunităților vulnerabile.
Întrebarea fundamentală este dacă liderii mondiali vor reuși să transpună avertismentele științifice și umanitare în acțiuni concrete și coordonate, înainte ca situații precum cea a Kabulului să devină norma, nu excepția.