Seceta și turismul epuizează rezervele din Marea Egee
Ministerul Mediului și Energiei din Grecia a declarat oficial stare de urgență pe mai multe insule din Marea Egee, inclusiv Alonissos, Tinos și Meganisi, pe fondul unei penurii severe de apă. Decizia, luată exact în plin sezon turistic, vizează gestionarea crizelor de aprovizionare cu apă potabilă, care pun o presiune uriașă pe rezervele locale deja epuizate. Conform Greek Reporter, această măsură permite autorităților locale să acționeze rapid, închiriind instalații mobile de desalinizare și demarând lucrări urgente fără birocrația prelungită a licitațiilor publice, procese care altfel ar dura luni de zile.
Această criză este rezultatul unei combinații de factori, așa cum subliniază Tovima: precipitații reduse, creșterea masivă a cererii în lunile de vară, numărul tot mai mare de turiști și deficiențele persistente ale infrastructurii locale de alimentare cu apă. Declarațiile de urgență, inițial pentru trei luni, permit o flexibilitate administrativă esențială pentru a asigura aprovizionarea în timpul vârfului sezonului turistic 2026. Alonissos și Tinos sunt cele mai recente adăugiri la o listă lungă de destinații elene care s-au confruntat cu probleme de apă în ultimul an, inclusiv Karpathos, Leros și Patmos.
Impactul turismului asupra resurselor de apă este deosebit de acut. Deși turismul rămâne motorul economic al Greciei, contribuind cu aproximativ 20% la PIB-ul național și susținând peste un milion de locuri de muncă în 2025 (conform datelor Eurostat pentru sectorul ospitalității), costul ecologic devine insuportabil pentru insulele mici. Localități cu doar câteva mii de rezidenți permanenți ajung să găzduiască zeci de mii de vizitatori în lunile de vară. Un singur turist poate consuma, în medie, de până la patru ori mai multă apă decât un localnic. Acest consum excesiv este generat de activități specifice turismului, cum ar fi umplerea piscinelor, spălarea zilnică a lenjeriilor în hoteluri și întreținerea spațiilor verzi, care sunt adesea irigate intensiv pentru a menține un aspect luxuriant.
Situația nu este izolată la insule. Autoritățile elene au raportat, de asemenea, scăderi dramatice ale nivelului apei în principalele rezervoare care alimentează regiunea metropolitană a Atenei, o problemă care a fost semnalată și în anii precedenți, în special în verile secetoase din 2022 și 2023. Această extindere a crizei subliniază o vulnerabilitate sistemică a Greciei la schimbările climatice și la presiunea demografică sezonieră. Experții în hidrologie, precum Dr. Eleni Myrsini de la Universitatea din Atena, au avertizat în repetate rânduri că dependența de turism, fără investiții adecvate în infrastructura de apă și fără politici de gestionare durabilă a resurselor, va duce la crize tot mai frecvente și mai severe. Potrivit unui raport al Agenției Europene de Mediu din 2024, Grecia este una dintre țările mediteraneene cu cel mai mare risc de stres hidric sever până în 2050, cu o scădere estimată de 15-20% a precipitațiilor medii anuale.
Comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană, Grecia se situează printre statele cu cel mai mare consum de apă pe cap de locuitor în sectorul turistic, o problemă accentuată de infrastructura învechită și de pierderile semnificative din rețea. De exemplu, în Spania, o țară cu un sector turistic similar, investițiile în desalinizare și în sisteme inteligente de irigații au fost mult mai substanțiale în ultimele două decenii, ajungând la peste 700 de instalații de desalinizare operaționale în 2023, comparativ cu mult mai puține în Grecia. Aceste diferențe subliniază necesitatea unor strategii pe termen lung și a unor fonduri europene direcționate pentru a moderniza sistemele de apă din Grecia.
Criticii politicilor guvernamentale susțin că măsurile de urgență sunt doar soluții paliative și că este nevoie de o abordare strategică, care să includă nu doar desalinizarea, ci și programe de conștientizare pentru turiști și localnici, modernizarea rețelelor de distribuție pentru a reduce pierderile și implementarea unor tehnologii de reutilizare a apei. Deși Ministerul Mediului și Energiei a anunțat planuri de investiții în infrastructură, implementarea este adesea lentă, iar presiunea sezonieră se acumulează mai repede decât progresele.
De ce contează
Criza apei din insulele grecești are implicații profunde nu doar pentru mediu, ci și pentru economia locală și pentru viitorul turismului. Epuizarea resurselor de apă amenință direct sustenabilitatea destinațiilor turistice, putând duce la restricții de consum pentru vizitatori și, implicit, la o scădere a atractivității. Pentru localnici, lipsa apei afectează agricultura și calitatea vieții, transformând o problemă ecologică într-una socială și economică. Fără o gestionare eficientă și investiții masive, Grecia riscă să-și deterioreze principala sursă de venit și să transforme paradisurile insulare în zone aride.
Pe termen scurt, autoritățile elene se concentrează pe accelerarea instalării unităților de desalinizare și pe gestionarea situației de urgență pentru a salva sezonul turistic curent. Pe termen mediu și lung, este imperios necesară o strategie națională integrată pentru gestionarea apei, care să includă modernizarea infrastructurii, promovarea consumului responsabil și diversificarea surselor de apă. Discuțiile viitoare ar trebui să vizeze și posibilitatea unor reglementări mai stricte privind consumul de apă în hoteluri și facilități turistice, precum și implementarea unor tehnologii de reciclare a apei.
De asemenea, finanțarea prin fonduri europene pentru reziliența la schimbările climatice va fi crucială pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a ecosistemelor insulare și a economiilor locale.