România riscă să piardă poziția strategică geoeconomică

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 6 minute

Pe scurt

Vicepremierul Cătălin Predoiu avertizează că România riscă să piardă oportunități geoeconomice majore, precum integrarea în coridoarele comerciale eurasiatice, din cauza lipsei unui guvern cu mandat deplin. Analiza sa detaliază cinci coridoare strategice, inclusiv Middle Corridor și IMEC, care converg în Marea Neagră și ar putea transforma România într-un hub logistic regional. Predoiu subliniază necesitatea unei decizii politice rapide și a investițiilor accelerate pentru a valorifica poziția strategică a țării.

EN

Brief

Romanian Deputy Prime Minister Cătălin Predoiu warns that Romania risks missing major geoeconomic opportunities, such as integration into Eurasian trade corridors, due to the lack of a fully mandated government. His analysis details five strategic corridors, including the Middle Corridor and IMEC, which converge in the Black Sea and could transform Romania into a regional logistics hub. Predoiu emphasizes the need for swift political decisions and accelerated investments to leverage the country's strategic position.

România riscă să piardă poziția strategică geoeconomică
Sursa foto: psnews.ro

Avertisment Cătălin Predoiu privind coridoarele eurasiatice

Vicepremierul Cătălin Predoiu, lider al Partidului Național Liberal (PNL) și recent demisionar din funcția de prim-vicepreședinte, a avertizat joi, 18 iunie 2026, că România riscă să rateze oportunități istorice pe noua hartă economică a Europei din cauza lipsei unui guvern cu mandat deplin. Într-o analiză detaliată publicată pe propriul său site, Predoiu subliniază că "România riscă să piardă trenul noii hărți economice a Europei", dacă nu acționează decisiv în actualul context geopolitic și geoeconomic.

"Ca urmare a lipsei unui guvern cu mandat deplin, România pierde șansa de a deveni un jucător esențial pe ruta marilor coridoare de conectivitate," a declarat Predoiu. Această afirmație vine într-un moment critic, când, potrivit analizei sale, la Bruxelles și Washington se redesenează harta coridoarelor eurasiatice. Poziția geografică a României – la intersecția dintre Marea Neagră, Europa Centrală, Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud și Asia Centrală – îi conferă un potențial uriaș de a deveni unul dintre principalele noduri de conectivitate ale continentului. Însă, absența unui executiv stabil și cu legitimitate politică deplină reduce semnificativ capacitatea țării de a negocia, promova și implementa proiecte strategice.

Predoiu a identificat cinci coridoare majore care converg în bazinul Mării Negre și pentru care România ar putea fi un hub esențial. Primul este Middle Corridor (Coridorul de Mijloc), o alternativă vitală la rutele comerciale care traversează Rusia. Acesta leagă China și Asia Centrală de Europa prin Marea Caspică, Caucaz și Marea Neagră. Prin Portul Constanța, România ar putea deveni principalul punct de intrare/ieșire din Uniunea Europeană pentru mărfurile asiatice. De asemenea, o interconectivitate sporită cu Bulgaria ar putea transforma România în țara-cheie pentru transportul de mărfuri pe ramura sudică a acestui coridor, care continuă din Georgia prin Turcia și Bulgaria. În prezent, din cauza deficitului de infrastructură și a interconectivității insuficiente, o parte importantă a fluxurilor este direcționată din Bulgaria spre Ungaria prin Serbia, deși această rută este mai lungă și traversează un stat non-UE, dar poate fi mai rapidă în anumite condiții logistice. Un exemplu concret de proiect strategic este cablul energetic submarin Georgia-România, la care doresc să se conecteze Azerbaidjanul și state din Asia Centrală, pentru a furniza energie verde Europei, transformând România într-o poartă de acces pentru fluxurile energetice din regiunea caspică.

Al doilea coridor menționat este Coridorul TRIPP (Trump Route for International Peace and Prosperity), care leagă Azerbaidjanul de Armenia și de exclava azeră Nahicevan. Acesta a fost dezvoltat în urma înțelegerii istorice de pace semnate la Casa Albă la 8 august 2025, facilitată de președintele american Donald Trump. În ultimele luni, s-a observat o prezență americană tot mai importantă în Georgia, cu investiții în portul Poti și discuții despre dezvoltarea portului de mare adâncime de la Anaklia. Portul Constanța este considerat corespondentul natural al porturilor georgiene pe malul vestic al Mării Negre.

Un al treilea proiect este New Development Road, un coridor de transport în construcție prin Irak, care va conecta Golful Persic de Turcia și, mai departe, de Europa sau Asia Centrală prin Caucazul de Sud. Această rută capătă o importanță strategică majoră în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al riscurilor asociate Strâmtorii Hormuz. Al patrulea, IMEC (India – Middle East – Europe Economic Corridor), susținut de Statele Unite, are scopul de a reduce dependența de rutele maritime tradiționale prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb și Canalul Suez, legând India de Europa prin Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iordania și Israel. Este considerat de multe state occidentale unul dintre cele mai importante proiecte geoeconomice ale următoarelor decenii, mai ales în contextul aprofundării parteneriatului strategic și economic UE-India. Ca dovadă a importanței acestui coridor, Italia și Franța și-au desemnat deja emisari speciali pentru IMEC.

În fine, Coridorul Vertical este un alt proiect susținut de Uniunea Europeană și Statele Unite, care leagă Marea Mediterană, prin Grecia, de Bulgaria, România, Ucraina și Republica Moldova. Toate aceste coridoare, subliniază Predoiu, converg în bazinul Mării Negre. România, fiind singurul stat membru al Uniunii Europene cu o poziție strategică la Marea Neagră, un port de mare capacitate la Constanța, Canalul Dunăre-Marea Neagră și acces la Dunăre – considerată cea mai ieftină autostradă trans-europeană – are o combinație rară de avantaje geografice, economice și politice. Aceasta îi oferă o oportunitate istorică de a deveni principalul hub de conectivitate dintre Europa, Caucaz, Asia Centrală și Orientul Mijlociu.

Pentru a valorifica această oportunitate, este nevoie de decizie politică, investiții accelerate și o prezență activă la masa negocierilor internaționale. Potrivit datelor Eurostat din 2024, investițiile în infrastructura de transport în România au rămas sub media UE de 1,5% din PIB, atingând doar 0,8% din PIB, ceea ce indică un decalaj semnificativ. Această situație contrastează cu eforturile altor state europene care concurează activ pentru a deveni puncte de tranzit și terminale logistice. Fiecare zi de incertitudine politică erodează capacitatea României de a influența deciziile, de a atrage investiții și de a-și consolida rolul geoeconomic, conform analizei lui Cătălin Predoiu. În geopolitică, oportunitățile nu sunt eterne; dacă România întârzie, alte noduri logistice din regiune vor absorbi fluxurile comerciale, lăsând țara noastră într-o poziție periferică de tranzit.

De ce contează Pierderea acestor oportunități geoeconomice ar însemna pentru România nu doar ratarea unor venituri substanțiale din tranzit și servicii logistice, ci și o diminuare a influenței sale regionale și europene. Dezvoltarea acestor coridoare ar genera mii de locuri de muncă în transporturi, logistică și industrii conexe, ar moderniza infrastructura critică și ar atrage investiții străine directe, contribuind la creșterea economică pe termen lung. Fără o implicare activă, România riscă să rămână o simplă țară de tranzit, fără beneficiile economice și strategice oferite de statutul de hub regional major.

În concluzie, avertismentul lui Cătălin Predoiu subliniază urgența formării unui guvern stabil și cu puteri depline. Capacitatea României de a se poziționa strategic pe noua hartă economică globală depinde crucial de deciziile politice imediate și de accelerarea investițiilor în infrastructură. Viitorul economic al României pentru decenii întregi va fi definit de modul în care va reuși să valorifice aceste oportunități, transformând avantajele sale geografice într-un motor de dezvoltare.

Rămâne de văzut dacă clasa politică va răspunde acestei provocări cu rapiditatea și viziunea necesare pentru a evita scenariul de a deveni o țară periferică în jocurile economice majore ale lumii.