Neglijență și abuz, sentințe după rejudecare
Părinții minorului care a comis un masacru într-o școală din Belgrad în mai 2023, ucigând nouă elevi și un agent de securitate, au fost condamnați joi, 18 iunie 2026, la pedepse cu închisoarea de către Tribunalul Superior din Belgrad. Tatăl, Vladimir Kecmanovic, a primit 14 ani și șase luni de închisoare pentru infracțiuni grave împotriva siguranței publice, neglijență și abuz, în timp ce mama, Miljana Kecmanovic, a fost condamnată la doi ani și 11 luni pentru neglijență și abuz asupra copiilor. Sentința vine după o rejudecare a cazului, impusă de Curtea de Apel care anulase o hotărâre inițială din decembrie 2024 din motive procedurale, conform agenției EFE, citată de Agerpres, și postului public de televiziune RTS.
Această a doua condamnare confirmă, în mare parte, pedepsele inițiale, deși cu o ușoară reducere pentru mamă, care primise anterior trei ani. Cazul a stârnit un val de șoc și dezbateri intense în Serbia privind deținerea de arme și responsabilitatea parentală. Atacatorul, în vârstă de 13 ani la momentul faptei, a utilizat un pistol înregistrat legal pe numele tatălui său. Legea sârbă stabilește vârsta minimă a răspunderii penale la 14 ani, ceea ce a împiedicat judecarea minorului, acesta fiind internat într-o instituție psihiatrică unde a depus mărturie ca martor în proces.
Procesul a evidențiat divergențe majore între acuzare și apărare. Procurorii au susținut că părinții nu au evaluat corect riscul reprezentat de fiul lor și nu au asigurat în mod adecvat arma de foc, permițându-i accesul la aceasta. Pe de altă parte, apărarea a argumentat că arma era deținută legal și că responsabilitatea pentru tragedia petrecută nu putea fi atribuită exclusiv părinților, sugerând o complexitate a factorilor care au dus la eveniment. Această diferență de abordare subliniază dificultatea de a stabili limitele responsabilității individuale în cazurile de violență școlară.
Tragedia de la școala „Vladislav Ribnikar” din Belgrad, petrecută în mai 2023, a fost un eveniment fără precedent în istoria recentă a Serbiei, generând o profundă consternare națională. Impactul a fost resimțit nu doar în capitală, ci în întreaga țară, ducând la proteste masive și la o cerere publică pentru o reglementare mai strictă a armelor de foc. În comparație, legislația românească privind regimul armelor și munițiilor (Legea 295/2004) este considerată, în general, mai restrictivă decât cea sârbă, impunând condiții stricte pentru deținerea armelor de foc letale, inclusiv testări psihologice riguroase și autorizații complexe, ceea ce face astfel de incidente extrem de rare în România.
Familiile victimelor, de-a lungul procedurilor preliminare și a procesului, și-au exprimat în repetate rânduri nemulțumirea, considerând că justiția nu a acționat suficient de ferm și că nimeni nu a fost tras la răspundere pe măsura gravității tragediei. Această percepție a fost accentuată de anularea primei sentințe, care a prelungit suferința și incertitudinea. Un expert în drept penal, profesorul universitar Dragan Popović de la Universitatea din Belgrad, a declarat pentru presa locală că „decizia de rejudecare, deși corectă din punct de vedere procedural, a fost o lovitură emoțională pentru familiile îndoliate, prelungind un proces deja agonizant”. El a subliniat că, în ciuda condamnărilor, lacunele legislative privind minorii și armele rămân o provocare.
De ce contează: Acest verdict este crucial nu doar pentru familiile victimelor, ci și pentru societatea sârbă în ansamblul său, marcând o recunoaștere juridică a responsabilității parentale în cazul unor evenimente tragice. Decizia instanței poate servi drept precedent, subliniind importanța securizării armelor de foc și a supravegherii minorilor. De asemenea, reaprinde discuția despre necesitatea unor reforme legislative mai ample în Serbia, în special în ceea ce privește deținerea de arme și gestionarea problemelor de sănătate mintală la copii și adolescenți, pentru a preveni viitoare tragedii.
În ciuda sentințelor, cazul rămâne deschis unor posibile apeluri, iar procesul juridic ar putea continua. Întrebările legate de responsabilitatea statului în prevenirea unor astfel de evenimente, precum și de suportul psihologic și social acordat victimelor și familiilor acestora, persistă. De asemenea, se așteaptă o analiză mai profundă a sistemului de educație și a măsurilor de siguranță în școli.
Comunitatea internațională, inclusiv Uniunea Europeană, monitorizează atent evoluțiile, în contextul eforturilor Serbiei de aliniere la standardele europene în materie de justiție și siguranță publică.