Tradiția marșurilor de seară, un model replicabil
Avondvierdaagse: secretul reprezintă subiectul principal al acestui articol. Olanda este recunoscută constant pentru bunăstarea copiilor săi, iar un factor cheie al acestei stări de fapt este o tradiție anuală numită Avondvierdaagse, sau „plimbarea de seară de patru zile”. Acest eveniment, care adună anual aproximativ 500.000 de participanți în peste 700 de locații, implică copii, părinți și profesori care explorează timp de patru seri consecutive cartierele lor, făcând mișcare și consolidând legături sociale. Potrivit unui reportaj publicat de The Guardian, experiența este profund transformatoare, chiar și în condiții meteo dificile, așa cum a observat Hannah Docter-Loeb, autoarea materialului, într-o seară ploioasă în Westerpark, Amsterdam.
Evenimentul nu este o competiție, ci o celebrare a comunității și a mișcării în aer liber. Copiii care finalizează toate cele patru seri primesc medalii, un buchet de flori și, adesea, dulciuri. Această tradiție nu este limitată la Amsterdam; se desfășoară în sate și orașe mari din întreaga Olandă, cu variante similare dedicate ciclismului și înotului, și chiar a fost adoptată în Suriname, o fostă colonie olandeză. Asociația Regală Olandeză de Mers pe Jos (KWbN) coordonează evenimentele la nivel național, bazându-se pe implicarea a zeci de mii de voluntari, care asigură bunul mers al plimbărilor și înregistrarea participanților, așa cum a exemplificat voluntara Judith van Oudheusden, care a parcurs traseul alături de corespondenta The Guardian.
Originile Avondvierdaagse sunt surprinzătoare, datând din 1909, la Nijmegen, ca un eveniment de antrenament militar, conform profesorului Inger Leemans de la Vrije Universiteit Amsterdam. După cel de-Al Doilea Război Mondial, marșurile au fost extinse și la civili, transformându-se într-un simbol al solidarității naționale. Marșurile de patru zile din Nijmegen au evoluat într-un eveniment masiv, cu 45.000 de participanți din peste 80 de țări, parcurgând trasee de 30, 40 și 50 de kilometri. Avondvierdaagse, descris de Arno van Gemert de la KWbN ca „fratele mai mic” al evenimentului din Nijmegen, este dedicat în special copiilor din ciclul primar și părinților lor. Este remarcabil cum un eveniment cu rădăcini militare a devenit, potrivit lui Leemans, un simbol al identității naționale olandeze, comparabil cu sărbători precum Ziua Regelui. Participanții se bucură și de o delicatesă tradițională: o jumătate de portocală acoperită cu o bomboană mentolată Wilhelmina, învelită în tifon.
Deși nu a fost concepută inițial pentru a promova exercițiul fizic, Avondvierdaagse a devenit o metodă eficientă de a-i motiva pe copii să fie activi. Sanne de Vries, profesor de activitate fizică în copilărie la Centrul Medical al Universității Leiden, subliniază importanța activității fizice și a dezvoltării abilităților motorii la vârste fragede. Recompensarea copiilor la finalul celor patru zile, indiferent de vreme, creează o asociere pozitivă cu mișcarea, contribuind la dezvoltarea rezilienței. Fernanda Gomes, care participă cu fiica ei, Alicia, a remarcat că plimbările de 5 kilometri sunt percepute ca o provocare semnificativă pentru copii, iar depășirea ei le oferă un sentiment de împlinire.
Fericirea copiilor olandezi, constant clasată pe primul loc în rapoartele UNICEF, cum a fost cel din 2026, care i-a poziționat pe locul întâi dintre 44 de țări occidentale atât la bunăstare, cât și la sănătate mintală, este puternic legată de relațiile sociale. Copiii olandezi au legături strânse cu prietenii, iar mulți părinți lucrează cu program redus, având mai mult timp pentru familie. De asemenea, copiii se bucură de o independență sporită, deplasându-se adesea singuri la școală cu bicicleta de la vârste fragede. Avondvierdaagse întărește aceste legături, oferind copiilor ocazia de a petrece timp cu colegii de școală în afara clasei, așa cum au declarat Robin Astill, 10 ani, și Ansel Howard, 13 ani, care apreciază aspectul social și tradiția anuală.
Părinții, precum Rebecca Astill și Joost de Koning, apreciază, de asemenea, Avondvierdaagse pentru oportunitatea de a explora cartierul și de a socializa cu alți părinți din comunitatea școlară. De Koning a evidențiat că, spre deosebire de interacțiunile scurte de la școală, evenimentul facilitează o coeziune mai mare a comunității. Cu toate acestea, evenimentul se confruntă și cu provocări, cum ar fi incluziunea persoanelor cu dizabilități sau a celor din medii culturale diverse, aspecte ridicate de unii critici. O altă problemă majoră este lipsa voluntarilor, care a dus la anularea unor evenimente locale în ultimii ani, conform organizatorului Philip Bueters. Arno van Gemert de la KWbN a subliniat că Avondvierdaagse a supraviețuit decenii întregi deoarece aduce comunitățile împreună într-un mod simplu, sănătos și fără ecrane, reflectând conceptul olandez de „gezelligheid” – un amestec de căldură sufletească, atmosferă plăcută și spirit comunitar.
De ce contează Avondvierdaagse oferă o lecție valoroasă despre cum o tradiție simplă poate avea un impact profund asupra sănătății fizice și mentale a copiilor, precum și asupra coeziunii comunitare. Într-o eră dominată de ecrane și sedentarism, acest model olandez demonstrează că activitatea fizică în aer liber, combinată cu interacțiunea socială, este esențială pentru dezvoltarea armonioasă. Faptul că Olanda se clasează constant pe primul loc în ceea ce privește bunăstarea copiilor ar trebui să fie un semnal pentru alte națiuni că investiția în astfel de inițiative comunitare aduce beneficii pe termen lung. Replicarea acestui model ar putea contribui la crearea unor generații mai sănătoase și mai fericite la nivel global.
În ciuda provocărilor legate de voluntariat și incluziune, organizatorii, precum Philip Bueters, sunt optimiști că „formula poate fi copiată” oriunde există dorința de a construi sau consolida o comunitate. Succesul Avondvierdaagse rezidă în simplitatea și accesibilitatea sa, demonstrând că nu este nevoie de intervenții guvernamentale complexe pentru a încuraja un stil de viață sănătos și relații sociale puternice.
Viitorul acestei tradiții depinde de capacitatea comunităților de a menține spiritul de voluntariat și de a adapta evenimentul pentru a fi cât mai incluziv, asigurându-se că „gezelligheid” rămâne o parte integrantă a copilăriei olandeze și, potențial, a altor culturi.