Nave blocate necesită curățare de alge și scoici
Strâmtoarea ormuz: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Redeschiderea Strâmtorii Ormuz, o rută maritimă vitală, în urma unui acord de pace dintre SUA și Iran, a generat o creștere exponențială a cererii pentru scafandri specializați în curățarea cocăi navelor. Această situație, raportată de Bloomberg și preluată de Agerpres, vine după aproape patru luni de blocaj care a afectat aproximativ 600 de nave în Golful Persic.
Potrivit căpitanului Manandeep Singh Kukreja, inspector șef la firma Prominence Shipping Services LLC din Dubai, numărul comenzilor pentru echipaje de curățare a algelor, nămolului și crustaceelor de pe carenele navelor a crescut de peste 30 de ori. Această explozie a cererii a avut loc imediat după anunțul președintelui SUA, Donald Trump, privind acordul de pace, care va permite reluarea navigației prin strâmtoare. „În următoarele 30 de zile, o companie de scufundări va lucra ca și cum ar fi găsit aur. Toată lumea vrea să iasă în sfârșit din Ormuz. Toată lumea vrea să se întoarcă la câștigarea de bani”, a declarat Kukreja, subliniind urgența situației.
Creșterea bruscă a cererii a atras și o majorare semnificativă a costurilor. Taxele percepute de echipajele de scafandri pentru curățarea subacvatică a unei singure nave au crescut cu până la 60%, ajungând la 8.000 de dolari, față de 5.000 de dolari cu doar câteva zile înainte de anunțul acordului. Această majorare este considerată inevitabilă, având în vedere presiunea și volumul mare de muncă. „Vor profita la maximum de această oportunitate. Este evident că își vor crește prețurile”, a adăugat Kukreja, referindu-se la scafandri.
Blocajul din Strâmtoarea Ormuz a început la sfârșitul lunii februarie 2026, transformându-se în cea mai mare perturbare a pieței energetice globale din ultimii ani. Navele au fost nevoite să staționeze în apele calde și puțin adânci ale Golfului Persic, condiții ideale pentru acumularea de alge, scoici și alte organisme marine pe carene. Această acumulare, cunoscută sub denumirea de biofouling, nu este doar o problemă estetică, ci una funcțională și ecologică majoră.
Principala provocare o reprezintă reglementările portuare internaționale. Majoritatea porturilor de escală interzic intrarea navelor cu biofouling semnificativ din cauza riscului de introducere a speciilor invazive. Aceste specii, cuibărite printre scoici și alge, pot perturba ecosistemele marine locale și pot cauza daune economice substanțiale. De exemplu, în Uniunea Europeană, Directiva Cadru Strategia Marină (2008/56/CE) impune măsuri pentru prevenirea introducerii speciilor alogene invazive, iar Organizația Maritimă Internațională (IMO) a emis ghiduri specifice privind gestionarea biofouling-ului.
Pe lângă curățarea cocăi, navele blocate se confruntă cu multiple alte provocări. Acestea includ revalidarea asigurărilor, stabilirea unor noi rute și orare de navigație, precum și implementarea unor măsuri de siguranță sporite pentru a evita potențialele mine sau alte pericole rămase în urma conflictului. Procesul de repunere în funcțiune a flotei va fi complex și costisitor, implicând o coordonare extinsă între companiile de transport maritim, autoritățile portuare și agențiile de securitate maritimă.
Situația din Ormuz reamintește de crize anterioare care au afectat rutele maritime critice. De exemplu, blocajul Canalului Suez din martie 2021, cauzat de nava Ever Given, a evidențiat vulnerabilitatea lanțurilor globale de aprovizionare. Deși de o natură diferită, criza din Ormuz a avut un impact prelungit și sistemic asupra transportului de petrol și gaze, având în vedere că Strâmtoarea Ormuz este un punct cheie pentru aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol.
Experții în logistică maritimă, precum cei de la Universitatea Maritimă din Constanța, subliniază că aceste evenimente subliniază necesitatea unor planuri de contingență robuste și a unor investiții continue în infrastructura și tehnologiile care pot atenua riscurile. De asemenea, se impune o colaborare internațională mai strânsă pentru a asigura securitatea și fluiditatea rutelor maritime esențiale.
Impactul economic al blocajului și al costurilor de deblocare se va resimți în prețurile mărfurilor transportate, inclusiv energia, ceea ce va afecta consumatorii finali. Companiile de shipping vor trebui să absoarbă sau să transfere aceste costuri suplimentare, ceea ce ar putea duce la o presiune inflaționistă.
Situația subliniază importanța stabilității geopolitice pentru comerțul global și ilustrează modul în care conflictele regionale pot avea consecințe economice de anvergură.