Armistițiu regional și negocieri nucleare complicate
Președintele american Donald Trump a anunțat luni, la sosirea sa în Franța pentru summitul G7, că Statele Unite și Iranul au semnat deja un memorandum de înțelegere menit să pună capăt conflictului din Golf. „Acordul este semnat complet. Și strâmtoarea este deja parțial deschisă”, a declarat Trump, referindu-se la Strâmtoarea Ormuz, o rută maritimă vitală pentru transportul petrolului la nivel mondial, a cărei blocadă de trei luni a generat perturbări economice semnificative, potrivit Reuters și Mediafax.
Ceremonia oficială de semnare publică a acordului este programată pentru vineri la Geneva, Elveția, în apropierea summitului G7 de la Evian-les-Bains. Întrebat despre publicarea textului memorandumului, Trump a indicat că aceasta ar putea avea loc „probabil destul de curând. Aș spune că după vineri… Cred că în viitorul foarte apropiat.” Cu toate acestea, surse citate de Axios au indicat că existau discuții pentru o semnare electronică anticipată, chiar de miercuri, pentru a accelera redeschiderea strâmtorii și a răspunde presiunilor politice interne din SUA pentru transparență.
Liderul democraților din Senatul SUA, Chuck Schumer, a cerut administrației să prezinte public detaliile acordului și să informeze Congresul. „Poporul american merită detalii și transparență deplină – ce anume conține această «înțelegere»? Vor rămâne militarii în pericol? Și ce am câștigat de fapt aici din războiul lui Trump?”, a transmis Schumer într-un comunicat. Această solicitare subliniază presiunea internă cu care se confruntă președintele american, în contextul în care conflictul cu Iranul a generat inflație și prețuri ridicate la benzină, aspecte care au afectat popularitatea lui Trump și a Partidului Republican, conform Financial Times.
Imediat după anunțul lui Trump, Israelul a efectuat un atac cu drone asupra unui vehicul în sudul Libanului, zonă de confruntări cu Hezbollah, o organizație susținută de Iran. Teheranul susține că acordul implică încetarea completă a ostilităților și în Liban, în timp ce Israelul își rezervă dreptul de a răspunde militar oricărei amenințări. Un oficial american a precizat că retragerea israeliană din Liban nu a fost inclusă în condițiile acordului, subliniind că acesta este un armistițiu reciproc. „Acordul este un armistițiu și nu va fi un armistițiu unidirecțional, ceea ce înseamnă că, dacă Iranul nu este capabil să controleze Hezbollah și dacă atacă pozițiile israeliene sau orașele israeliene, Israelul va avea dreptul să se apere și să răspundă.”, a explicat oficialul.
Acordul prevede redeschiderea completă a Strâmtorii Ormuz și inițierea unei perioade de negocieri de 60 de zile, în care vor fi discutate subiecte cruciale, inclusiv viitorul programului nuclear iranian. Vicepreședintele american J.D. Vance, care a condus negocierile în numele lui Trump, a declarat pentru CBS News că Iranul ar putea primi acces la un fond de reconstrucție de până la 300 de miliarde de dolari, finanțat de statele arabe din Golf, cu condiția respectării angajamentelor privind programul nuclear. Oficialii americani insistă că orice beneficii economice pentru Teheran vor fi „bazate pe performanță”, adică pe renunțarea definitivă la dezvoltarea unei arme nucleare.
Acest pact, deși prezentat de Trump ca o victorie geopolitică, a stârnit deja reacții mixte în SUA. Senatorul republican Lindsey Graham și-a exprimat îngrijorarea pe platforma X, afirmând că „viziunea Iranului asupra acordului pare diferită de ceea ce susține echipa americană de negocieri” și a cerut revizuirea acordului de către Congres. De asemenea, Laura Loomer, o activistă de extremă dreapta, a manifestat scepticism, declarând că „nu voi avea niciodată încredere în cuvântul jihadiștilor”. Aceste critici interne subliniază dificultățile politice cu care se confruntă administrația Trump, inclusiv diviziunile în cadrul propriului Partid Republican, între facțiunile anti-intervenționiste și cele „șoim” care au militat pentru o înfrângere militară a Iranului.
Războiul din Golf, care a durat aproape patru luni, a generat daune politice semnificative pentru Trump și Partidul Republican, în contextul opoziției publice față de inflația crescută. Ocuparea insulei Kharg, principalul centru de export petrolier al Iranului, a fost o opțiune militară luată în considerare de Trump, conform Financial Times, înainte de a opta pentru negocieri. Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a refuzat să comenteze retragerea trupelor suplimentare desfășurate în Orientul Mijlociu, afirmând că „vom menține ceea ce este necesar” și că „această putere militară va rămâne atât timp cât este necesar”. Această poziție indică o prudență continuă a Washingtonului, chiar și în contextul unui armistițiu.
Președintele Trump va trebui să apere acest acord, care, în mod ironic, are ecouri ale pactului nuclear al lui Barack Obama cu Iranul, pe care Trump l-a abandonat și criticat vehement ani la rând. O reacție adversă și mai mare ar putea apărea dacă se va oferi o ridicare prematură a sancțiunilor și deblocarea activelor iraniene, deși oficialii insistă că beneficiile economice vor fi condiționate. Vorbind la Fox News, Trump a recunoscut că America nu are „stomac” pentru o acțiune militară mai agresivă, sugerând că opțiunea diplomatică a fost singura viabilă politic.
De ce contează Acest acord are implicații majore pentru stabilitatea globală și economia energetică. Redeschiderea Strâmtorii Ormuz va stabiliza prețurile petrolului și va atenua presiunile inflaționiste resimțite de consumatorii americani și europeni. Pe plan regional, acordul ar putea reduce tensiunile, dar persistența confruntărilor în Liban și neîncrederea Israelului complică situația. Pentru România, dependentă de importurile de energie, stabilizarea pieței petroliere este benefică. Pe plan intern în SUA, acordul va fi un test politic pentru Trump, care va trebui să gestioneze criticile atât din partea democraților, cât și a unor facțiuni republicane, în contextul alegerilor de la jumătatea mandatului.
Urmează o perioadă critică de 60 de zile de negocieri intense privind programul nuclear al Iranului, un punct central al disputelor internaționale. Deși acordul preliminar aduce o anumită detensionare, succesul său pe termen lung depinde de capacitatea ambelor părți de a construi încredere și de a respecta angajamentele. Întrebări rămân deschise privind mecanismele de verificare a respectării condițiilor nucleare și modul în care vor fi gestionate potențialele încălcări. De asemenea, modul în care Iranul va gestiona influența sa asupra grupurilor proxy din regiune, precum Hezbollah, va fi esențial pentru menținerea păcii.
Cererea de transparență a Congresului SUA va pune presiune pe administrație pentru a publica rapid detaliile acordului, influențând dezbaterea publică și politică.