Noi speranțe pentru dialog între Seul și Phenian
Președintele sud-coreean Lee Jae Myung i-a solicitat miercuri, 17 iunie 2026, omologului său american, Donald Trump, să intervină pentru a facilita pacea cu Coreea de Nord, invocând succesul său anterior în „rezolvarea conflictului din Orientul Mijlociu”. Această cerere a fost făcută în marja summitului G7 de la Evian-sur-bains, Franța, unde Trump a inițiat discuția despre evoluția relațiilor intercoreene, potrivit comunicatelor emise de Președinția sud-coreeană și Casa Albă.
Solicitarea lui Lee Jae Myung marchează o tentativă de a revitaliza dialogul cu Phenianul, după o perioadă de tensiuni exacerbate sub predecesorul său, Yoon Suk Yeol. Conform Casei Albe, președintele Trump și-a exprimat „angajamentul să acționeze în favoarea unei rezolvări a problemei nord-coreene”. Gestul simbolic al lui Trump de a publica pe rețelele sociale o fotografie din 2018 cu liderul nord-coreean Kim Jong Un, fără text, la scurt timp după anunțarea unui protocol de acord cu Iranul, a fost interpretat ca un semnal al disponibilității sale de a relua rolul de mediator.
Analistul de politică externă Emanuel Cernat, citat de Ziare.com, a subliniat că războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud nu s-a încheiat niciodată oficial, cele două țări fiind în continuare într-o stare de armistițiu. „Știm foarte bine că războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud nu s-a încheiat niciodată în mod real; cele două țări se află și astăzi într-o stare de război, iar ceea ce există este doar un armistițiu, care a ținut locul unui adevărat proces de pace”, a explicat Cernat. Relațiile dintre Seul și Phenian s-au deteriorat rapid în ultimii ani, culminând cu decizia Coreei de Nord de a desființa ministerul reunificării, un gest considerat extrem de agresiv de către autoritățile sud-coreene.
Lee Jae Myung încearcă să inverseze această tendință, în contextul în care Phenianul a catalogat Coreea de Sud drept inamicul său „cel mai ostil” și a amenințat cu răspunsuri „fără milă” la orice provocare. Coreea de Nord s-a declarat un „stat nuclear ireversibil” după eșecul summitului din 2019 dintre Kim Jong Un și Donald Trump, unde divergențele privind dezarmarea nucleară și ridicarea sancțiunilor au blocat progresul. De atunci, Coreea de Nord a obținut un sprijin crucial din partea Rusiei, trimițând mii de militari pentru a susține forțele ruse în războiul din Ucraina. De asemenea, președintele chinez Xi Jinping, primit cu mare pompă la Phenian la începutul lunii iunie 2026, și-a proclamat voința de a duce relațiile Beijingului cu Phenianul „pe noi culmi”, consolidând și mai mult poziția Coreei de Nord pe scena internațională.
Potrivit lui Emanuel Cernat, calculele făcute de Seul sunt „foarte pragmatice”, existând „șanse neașteptate” pentru o pace. Această abordare vizează direct „orgoliul” lui Donald Trump și dorința sa de a fi perceput ca un mediator de succes. Cernat a menționat că Trump a căutat să se asocieze cu proiecte de pace, inclusiv în Orientul Mijlociu și în conflictul Rusia-Ucraina, unde rezultatele au fost mixte. „Dacă ne uităm la planurile lui Donald Trump, observăm că ele au vizat mai întâi Orientul Mijlociu, unde a încercat să găsească o soluție pentru un conflict pe care mulți îl considerau imposibil de rezolvat. Aceste eforturi au fost prezentate în mare măsură ca un succes, chiar dacă realitatea din regiune rămâne departe de a fi una liniștită și nu putem vorbi despre o pace autentică în Orientul Mijlociu”, a explicat Cernat. O eventuală implicare în dosarul coreean i-ar oferi lui Trump șansa de a rămâne în istorie ca mediator al păcii dintre Nord și Sud, după mai multe eșecuri diplomatice.
Totuși, o asemenea evoluție nu ar fi posibilă fără implicarea Chinei, considerată principalul protector al Coreei de Nord. Cernat a sugerat că Beijingul ar putea fi interesat de un astfel de scenariu, deoarece ar obține influență suplimentară și ar contribui la redefinirea ordinii mondiale într-o logică bipolară. „Pentru chinezi, un asemenea scenariu ar fi avantajos. China nu gândește, de regulă, în logica timpului imediat, ci pe termen foarte lung. Civilizația chineză funcționează după o altă scară de gândire, una mult mai amplă și mai strategică. În aceste condiții, un astfel de gest de bunăvoință ar arăta, pe de o parte, disponibilitatea Chinei de a juca un rol major și, pe de altă parte, ar readuce lumea într-o logică bipolară”, a adăugat analistul.
Întrebarea esențială este dacă Beijingul ar condiționa facilitarea păcii intercoreene de reunificarea cu Taiwanul. Cernat a considerat că Taiwanul este un subiect mult prea sensibil atât pentru Beijing, cât și pentru Washington, pentru a fi pus direct pe masa negocierilor. El a subliniat că ambele mari puteri ar prefera menținerea status quo-ului, deoarece China nu este încă pregătită militar pentru o reunificare forțată, iar Statele Unite nu sunt sigure de capacitatea lor de a susține Taiwanul în cazul unei agresiuni chineze. Prin urmare, deși Taiwanul rămâne un element central al tensiunilor dintre Washington și Beijing, nu este un subiect care să poată fi tranzacționat ușor în schimbul unei eventuale păci în Peninsula Coreeană. „Mai degrabă decât să vorbim despre o ipoteză în care Taiwanul este negociat direct între cele două mari puteri, cred că am putea vedea negocieri privind sfere de influență în regiune și în spațiul extins al Indo-Pacificului, fără o referire explicită la Taiwan”, a conchis Cernat.
De ce contează Acest demers al președintelui sud-coreean Lee Jae Myung este crucial pentru stabilitatea regională și globală. O pace durabilă în Peninsula Coreeană ar reduce semnificativ riscul unui conflict major, cu implicații economice și umanitare devastatoare. Implicarea Statelor Unite și a Chinei, ca puteri cheie, ar putea deschide noi căi diplomatice, transformând o zonă de tensiune într-un model de rezolvare a conflictelor înghețate. Pentru România, o stabilitate sporită în Asia ar putea avea beneficii indirecte prin facilitarea comerțului internațional și reducerea incertitudinilor geopolitice care afectează piețele globale de energie și materii prime.
Concluzie Perspectiva unei noi inițiative de pace în Peninsula Coreeană, cu Donald Trump în rol de potențial mediator și China jucând un rol crucial, este una complexă și plină de incertitudini. Deși există un interes pragmatic din partea Seulului de a exploata orgoliul lui Trump și de a implica Beijingul, obstacolele rămân semnificative. Succesul va depinde de capacitatea tuturor actorilor de a găsi un echilibru între interesele naționale și aspirațiile de securitate regională. Rămâne de văzut dacă discuțiile din marja G7 vor fi un catalizator pentru un dialog real sau doar o tentativă diplomatică fără rezultate concrete, în condițiile în care Phenianul a rămas ferm în poziția sa de stat nuclear.
Următoarele luni vor fi esențiale pentru a observa direcția în care vor evolua aceste noi tentative de pacificare.