Greva spontană la Fabrica de Arme Cugir: salarii neplătite

Angajații Fabricii de Arme Cugir, o unitate strategică a industriei de apărare din România, au oprit lucrul miercuri, 17 iunie 2026, pentru a doua zi consecutiv, declanșând o grevă spontană. Principalul motiv al protestului este neplata salariilor, care ar fi trebuit să intre pe carduri luni, 15 iunie, dar acest lucru nu s-a întâmplat, potrivit liderului de sindicat Ioan Neagu, citat de News.ro și Ziarul Unirea. Neagu a subliniat că acțiunea nu este coordonată de sindicat, ci reprezintă o „nemulțumire ad hoc” a angajaților, care refuză să își reia activitatea până la rezolvarea situației.

Această acțiune de protest vine în contextul unor tensiuni salariale preexistente la Cugir. La începutul lunii iunie 2026, angajații au mai protestat, cerând majorări salariale, însă negocierile cu conducerea unității nu au adus niciun rezultat concret. Mai mult, în ianuarie 2026, o parte dintre angajați au organizat o grevă japoneză, tot din cauza nemulțumirilor legate de salarii și de întârzierile în negocierile pentru contractul colectiv de muncă. Situația financiară a fabricii a fost problematică și în anii precedenți, acumulând datorii de la an la an.

Potrivit lui Ioan Neagu, liderul Sindicatului „Apărarea”, o mare parte dintre cei aproximativ 700 de angajați ai Fabricii de Arme Cugir sunt plătiți la nivelul salariului minim pe economie sau puțin peste acesta, unele salarii nete ajungând la circa 2.500 de lei. Neagu a declarat că „pentru membrii noștri de sindicat, pentru salariații fabricii de arme, nu am obținut absolut nimic în plus față de ce am avut în anul 2025”. El a adăugat că, odată cu creșterea salariului minim la 1 iulie 2026, aproximativ 470 de salariați ar urma să fie încadrați la acest nivel, ceea ce ar echivala salariul unui necalificat cu cel al unui angajat cu studii superioare, o situație considerată inacceptabilă de sindicat.

Nemulțumirile angajaților nu se limitează doar la salarii. Mulți dintre ei reclamă și condițiile de lucru învechite, rămase la nivelul anilor '60, în ciuda importanței strategice a unității. Fabrica de Arme Cugir, una dintre cele mai vechi unități ale industriei de apărare românești și parte a companiei naționale ROMARM, are o tradiție lungă în producția de armament, inclusiv primul pistol-mitralieră românesc, „Orița”, calibrul 9 mm. În ultimii ani, Cugir a fost implicată în programe de modernizare pentru a produce armament la standarde NATO, având parteneriate pentru fabricarea de pistoale și arme de asalt moderne, destinate atât pieței interne, cât și exportului. Un exemplu recent este discuția cu producătorul german de armament J.P. Sauer & Sohn GmbH.

Contextul protestelor salariale la Cugir este cu atât mai paradoxal cu cât fabrica produce armament care se vinde pe piața internațională la prețuri considerabile. De exemplu, puști de vânătoare fabricate la Cugir pot ajunge la peste 700 de dolari în SUA, iar puștile de asalt, precum cele de tip AK-47, se vând cu prețuri de peste 1.000 de dolari pe piața civilă americană. Armele de infanterie livrate statelor sau armatelor pot costa de la câteva sute la peste 1.000 de dolari per bucată, în funcție de model și contract. Acest contrast între valoarea produselor și salariile angajaților generează frustrare, chiar dacă prețul final de vânzare include costuri de transport, taxe, profitul importatorilor și distribuitorilor, și nu reprezintă în totalitate încasări directe pentru fabrică.

Fabrica de Arme Cugir, alături de Uzina Mecanică Cugir, este o componentă esențială a industriei de apărare. Liderul sindical Ioan Neagu a ridicat semne de întrebare privind viitorul acestei industrii în România, avertizând că salariile minime nu vor atrage tineri calificați. „Cei care coordonează industria de apărare și, în general, destinele statului se întreabă de ce nu vin tinerii în această industrie, care ar trebui să fie una de frunte a țării și care să asigure portofoliul necesar pentru Armata Română. Or, nu o să prindem niciodată, cu salariul minim, tineri care să vrea să muncească în aceste societăți din industria de apărare”, a declarat Neagu, subliniind o problemă structurală care afectează potențialul de dezvoltare și securitatea națională.

**De ce contează**

Protestele de la Fabrica de Arme Cugir subliniază o problemă sistemică în industria de apărare românească, unde salariile mici și condițiile de muncă precare descurajează forța de muncă calificată și tinerii. Această situație poate afecta capacitatea României de a-și moderniza armata și de a-și onora angajamentele în cadrul NATO, în contextul geopolitic actual. Fără o forță de muncă motivată și bine plătită, unitățile strategice riscă să devină necompetitive și să piardă specialiști esențiali, punând în pericol securitatea națională și economia locală din zone precum Cugir, unde fabrica este un angajator major.

În prezent, administrația fabricii încearcă să convingă angajații să revină la lucru, în timp ce discuțiile privind plata salariilor continuă. Rămâne de văzut dacă autoritățile centrale, prin intermediul Companiei Naționale Romarm, vor interveni pentru a soluționa criza salarială și a asigura stabilitatea financiară a Fabricii de Arme Cugir. Pe termen lung, este imperativă o strategie națională coerentă pentru revitalizarea industriei de apărare, care să includă investiții în modernizarea echipamentelor, îmbunătățirea condițiilor de muncă și, crucial, o politică salarială atractivă pentru a atrage și reține specialiștii necesari.

Altfel, riscul ca România să nu poată produce armamentul necesar propriei apărări și exportului va crește semnificativ.