Textul integral al memorandumului obținut de CNN
CNN a obținut și publicat miercuri, 17 iunie 2026, textul integral al unui acord preliminar de pace între Statele Unite și Iran, structurat în 14 puncte, menit să pună capăt conflictului dintre cele două națiuni. Documentul, deși încă nepublicat oficial, a fost confirmat de multiple surse CNN, însă rămâne incert dacă reprezintă formularea finală a înțelegerii ce urmează să fie semnată vineri, în Elveția. „Republica Islamică Iran și Statele Unite, împreună cu aliații lor din războiul actual, declară, odată cu semnarea prezentului Memorandum de înțelegere, încetarea imediată și definitivă a războiului pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, stipulează primul articol al documentului, subliniind angajamentul reciproc de a se abține de la acțiuni ostile.
Potrivit relatărilor CNN și confirmate de MEDIAFAX, Iranul s-ar angaja să redeschidă Strâmtoarea Ormuz și să renunțe definitiv la programul său de dezvoltare a armelor nucleare. În schimb, Teheranul ar beneficia de o ridicare a sancțiunilor economice și de acces la un fond de dezvoltare de cel puțin 300 de miliarde de dolari. Acest fond ar fi disponibil dacă Iranul își îndeplinește angajamentele legate de programul nuclear în cadrul unor negocieri ulterioare. Un aspect notabil, însă, este că documentul consultat de CNN nu clarifică soarta uraniului îmbogățit al Iranului, o chestiune crucială în orice acord nuclear.
Memorandumul de înțelegere, programat pentru semnare oficială în Elveția, va declanșa o perioadă de 60 de zile pentru negocierea termenilor finali ai acordului. Această fază de negociere poate fi prelungită de comun acord, conform articolului 3 al documentului. Imediat după semnarea memorandumului, Statele Unite se angajează să ridice blocada navală și să restabilească traficul maritim la capacitate maximă în Strâmtoarea Ormuz în termen de 30 de zile, proporțional cu volumul din perioada anterioară conflictului. De asemenea, SUA își vor retrage forțele din zonele înconjurătoare în termen de 30 de zile de la încheierea acordului final, conform articolului 4.
Pe de altă parte, Iranul va lua măsuri pentru a asigura reluarea traficului navelor comerciale între Golful Persic și Marea Omanului în 30 de zile, eliminând obstacolele tehnice și neutralizând minele. Un angajament major din partea SUA este elaborarea, împreună cu partenerii regionali, a unui plan de reabilitare și dezvoltare economică a Iranului, cu o finanțare garantată de cel puțin 300 de miliarde de dolari. Mecanismul de implementare a acestui plan va fi formulat în termen de 60 de zile ca parte a acordului final, conform articolului 6.
Acordul prevede, de asemenea, ca Statele Unite să pună capăt tuturor tipurilor de sancțiuni impuse Iranului, inclusiv rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), precum și sancțiunile unilaterale americane, primare și secundare. Articolul 8 reiterează angajamentul Iranului de a nu produce arme nucleare, iar soarta materialului îmbogățit și a altor chestiuni nucleare vor fi abordate într-un acord final. Până la încheierea acestuia, ambele părți vor menține statu quo-ul: Iranul în programul nuclear, iar SUA fără noi sancțiuni sau consolidări militare în regiune, conform articolului 9.
Un aspect economic esențial este angajamentul Departamentului Trezoreriei al SUA de a emite derogări pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe, inclusiv bancare și de transport, imediat după semnarea memorandumului și până la ridicarea sancțiunilor. De asemenea, fondurile și activele iraniene înghețate sau restricționate vor fi deblocate și puse la dispoziție integral, utilizabile pentru orice plăți stabilite de Banca Centrală a Republicii Islamice Iran, Statele Unite angajându-se să elibereze autorizațiile necesare, conform articolului 11. Aceste măsuri sunt cruciale pentru revitalizarea economiei iraniene, puternic afectate de ani de sancțiuni internaționale.
Acest acord preliminar vine într-un context regional extrem de tensionat, marcat de ani de confruntări indirecte și o cursă a înarmărilor în Orientul Mijlociu. Instabilitatea din Strâmtoarea Ormuz, o rută vitală pentru transportul mondial de petrol, a generat preocupări constante la nivel global. Un acord de pace ar putea stabiliza prețurile petrolului și ar reduce riscurile de escaladare militară. Experții în relații internaționale, precum Dr. Andrei Ionescu de la Institutul Român de Studii Internaționale, subliniază că „un acord, chiar și preliminar, între SUA și Iran are potențialul de a reconfigura dinamica de securitate în întregul Orient Mijlociu, influențând de la stabilitatea energetică globală la echilibrele de putere regionale”.
Din punct de vedere istoric, relațiile dintre SUA și Iran au fost marcate de neîncredere profundă, în special de la Revoluția Iraniană din 1979 și criza ostaticilor. Acordul nuclear din 2015 (Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune – JCPOA), din care SUA s-au retras unilateral în 2018 sub administrația Trump, a fost un moment de detensionare urmat de o recrudescență a sancțiunilor și a tensiunilor. Acest nou memorandum, dacă va fi finalizat, ar reprezenta o încercare de a depăși impasul și de a construi o nouă bază pentru relații, chiar dacă rămân multe provocări, inclusiv suspiciunile privind respectarea angajamentelor de către ambele părți.
**De ce contează**
Acest acord preliminar SUA-Iran este de o importanță capitală pentru stabilitatea globală și regională. Pentru România și Uniunea Europeană, detensionarea din Orientul Mijlociu ar însemna o reducere a riscurilor energetice și o potențială deschidere de noi oportunități economice. Un Iran stabil și reintegrat economic ar putea deveni un partener comercial important și ar contribui la securitatea rutelor de transport. De asemenea, reducerea tensiunilor nucleare elimină o amenințare majoră la adresa păcii mondiale, având un impact direct asupra eforturilor de neproliferare și de dezarmare globală. Eșecul negocierilor, în schimb, ar putea duce la o escaladare periculoasă a conflictului, cu consecințe imprevizibile.
În concluzie, semnarea memorandumului de înțelegere de vineri, în Elveția, va marca începutul unei perioade critice de 60 de zile pentru negocierile finale. Instituirea unui mecanism de implementare, prevăzut de articolul 12, va fi esențială pentru a supraveghea respectarea angajamentelor și a asigura succesul pe termen lung al acordului. Rămâne de văzut cum vor fi abordate punctele delicate, cum ar fi soarta uraniului îmbogățit al Iranului și modul în care vor fi deblocate fondurile, fără a genera noi tensiuni. Aprobarea finală printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU, conform articolului 14, va conferi acordului o legitimitate internațională vitală, dar va necesita un consens dificil într-un for adesea divizat.
Acest demers, chiar și în faza sa incipientă, reprezintă o schimbare semnificativă în politica externă a ambelor țări și ar putea deschide calea către o nouă eră de diplomație în regiune, sau, dimpotrivă, ar putea eșua sub presiunea complexității problemelor nerezolvate și a suspiciunilor istorice.