Intervenție Romsilva după incidentul de la Vidraru
Un urs care a atacat luni, 15 iunie 2026, un turist elvețian pe Transfăgărășan, în apropierea Barajului Vidraru, a fost împușcat de angajați ai Direcției Silvice Argeș. Intervenția a avut loc în baza deciziei comisiei locale pentru situații de urgență, așa cum a anunțat marți Romsilva, potrivit Mediafax. Incidentul a stârnit din nou dezbateri aprinse privind gestionarea populației de urși și interacțiunea tot mai frecventă dintre animalele sălbatice și oameni în zonele turistice montane din România.
La fața locului, pe DN 7C Transfăgărășan, au intervenit prompt silvicultori ai Direcției Silvice Argeș, alături de jandarmi și reprezentanți ai Primăriei comunei Arefu. Acțiunea a fost necesară după ce turistul elvețian a fost atacat de urs în timp ce, potrivit unor surse citate de mai multe publicații locale, ar fi încercat să fotografieze animalul, posibil chiar după ce l-ar fi hrănit sau s-ar fi apropiat excesiv. Această practică, de a hrăni urșii, este considerată de specialiști ca fiind una dintre principalele cauze ale creșterii incidentelor.
Reprezentanții Romsilva au subliniat, în comunicatul lor, importanța evitării contactului direct cu animalele sălbatice: „Vă rugăm să nu hrăniți și să nu vă apropiați de animalele sălbatice. Un urs obișnuit cu prezența și mâncarea oamenilor ajunge să fie un pericol — atât pentru turiști, cât și pentru el însuși”. Această declarație evidențiază un fenomen tot mai des întâlnit: urșii care se obișnuiesc cu hrana ușor accesibilă de la turiști își pierd frica naturală de om și devin agresivi, fiind adesea „condamnați” la moarte din cauza comportamentului uman iresponsabil.
Pentru a preveni incidente similare, Romsilva a anunțat că silvicultorii au montat panouri de avertizare suplimentare în zonele cu risc crescut și au intensificat patrulele comune cu Jandarmeria Română. Aceste măsuri vin în contextul unei creșteri constante a numărului de urși bruni în România, estimat la peste 8.000 de exemplare în 2024, conform datelor Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor. Această cifră este semnificativ mai mare decât media europeană, unde populațiile de urși sunt mult mai fragmentate și mai mici. De exemplu, în Franța, populația de urși este de sub 100 de exemplare, iar în Italia, în zona Trentino, se înregistrează aproximativ 100 de urși.
Problema interacțiunilor om-urs nu este nouă. În ultimii cinci ani, din 2021 până în 2026, s-au înregistrat sute de apeluri la 112 privind prezența urșilor în localități și pe drumuri publice, în special în județele Harghita, Covasna, Brașov și Argeș. Numărul intervențiilor pentru relocarea sau extragerea urșilor agresivi a crescut cu aproximativ 30% în ultimii doi ani, conform datelor Jandarmeriei Române. Criticii politicilor actuale, precum asociațiile de protecția animalelor, susțin că soluțiile de extragere prin împușcare sunt adesea de ultimă instanță și că ar trebui prioritizate metodele non-letale, cum ar fi relocarea sau crearea de coridoare ecologice și gestionarea deșeurilor în zonele locuite. Pe de altă parte, autoritățile locale și o parte a populației din zonele afectate cer măsuri mai drastice, invocând siguranța cetățenilor și pagubele materiale.
Un studiu din 2023, realizat de Universitatea Transilvania din Brașov, a arătat că peste 60% dintre urșii care atacă oameni sau provoacă pagube semnificative sunt exemplare care au fost hrănite anterior de turiști sau au acces constant la surse de hrană antropice (gunoaie, culturi agricole). Aceasta confirmă teza Romsilva conform căreia „obișnuința” cu prezența umană transformă urșii din animale sălbatice timide în pericole potențiale. Diferențele de abordare dintre ministerul de resort și activiștii de mediu persistă, creând un impas în găsirea unei soluții unitare și eficiente pe termen lung.
De ce contează
Acest incident subliniază o problemă națională majoră: gestionarea conflictului dintre om și urs. Siguranța turiștilor și a localnicilor este direct amenințată de creșterea interacțiunilor, iar soluțiile de ultimă instanță, precum împușcarea, deși necesare în cazuri extreme, ridică întrebări etice și de sustenabilitate. O gestionare eficientă ar reduce riscul de atacuri, ar proteja atât oamenii, cât și fauna sălbatică, și ar consolida imaginea României ca destinație turistică sigură și responsabilă ecologic. Fără o strategie coerentă, bazată pe educație, prevenție și intervenții rapide, astfel de evenimente vor continua să se înmulțească, afectând atât ecosistemul, cât și economia locală.
Pe termen scurt, autoritățile, inclusiv Ministerul Mediului și Romsilva, vor continua să evalueze situația și să implementeze măsuri de prevenție și intervenție, cum ar fi intensificarea patrulelor și montarea de avertismente. Pe termen lung, este crucială o revizuire a strategiei naționale de gestionare a populației de urs brun, care să includă programe educaționale extinse pentru turiști și localnici, soluții inovatoare pentru gestionarea deșeurilor în zonele montane și, posibil, o reevaluare a cotelor de intervenție.
Rămâne de văzut dacă se va ajunge la un consens între toate părțile implicate – autorități, organizații de mediu și comunități locale – pentru a găsi un echilibru între conservarea speciei și siguranța umană, evitând astfel situațiile tragice precum cea de pe Transfăgărășan.