Monument UNESCO, lovit de rachete și drone
Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Lavra Kiev-Pecerska, un monument de o importanță istorică și spirituală covârșitoare, fondat în secolul al XI-lea și inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost grav avariată în noaptea de 14 spre 15 iunie 2026, după un atac rusesc masiv cu rachete și drone asupra Kievului. Incendiul, care a cuprins acoperișul bisericii medievale principale a complexului, a stârnit o condamnare fermă din partea oficialilor ucraineni și a liderilor religioși, fiind calificat drept o „crimă împotriva patrimoniului cultural mondial”.
Potrivit relatărilor presei de la Kiev, citate de Kyiv Independent, bombardamentul a implicat 27 de rachete și drone, lansate într-un interval de o oră asupra regiunii Kiev. Acest atac a provocat moartea a patru persoane și rănirea a cel puțin 23, incluzând un copil și o femeie însărcinată, conform estimărilor preliminare. Pe lângă distrugerea parțială a catedralei, curentul electric a fost întrerupt pentru aproximativ 140.000 de locuitori, iar mai multe blocuri rezidențiale au fost afectate. În aceeași noapte, bombardamente similare au avut loc și în regiunea Harkov, declanșând incendii pe scară largă în oraș.
Presa ucraineană speculează că monumentul istoric ar fi fost o țintă directă, nu una colaterală, dată fiind importanța sa simbolică. Călugării de la Lavra au depus eforturi considerabile pentru a salva icoane antice, antimisuri și alte obiecte de „valoare națională și universală” din interiorul bisericii, după cum a declarat starețul Lavrei, episcopul Avraamii. Acest efort subliniază valoarea inestimabilă a obiectelor de cult și a patrimoniului cultural adăpostit de catedrală.
Lavra Kiev-Pecerska este mai veche decât orașul Moscova, a cărui primă mențiune datează din 1147, în timp ce mănăstirea a fost fondată în 1051. Această anterioritate subliniază rădăcinile profunde ale creștinismului răsăritean pe teritoriul ucrainean. UNESCO a recunoscut valoarea sa excepțională, înscriind mănăstirea în Patrimoniul Mondial în 1990 și adăugând-o pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol în 2023, o decizie care reflectă preocupările internaționale privind siguranța sa în contextul conflictului.
Atacul asupra Catedralei Adormirii Maicii Domnului este considerat o „crimă împotriva patrimoniului cultural mondial”, conform Tatianei Berejna, viceprim-ministrul Ucrainei pentru politica umanitară și ministrul Culturii. Situl beneficiază de protecție sporită în temeiul celui de-al Doilea Protocol la Convenția de la Haga din 1954, un statut menit să prevină includerea unor astfel de locuri pe liste de obiective militare. Aceasta nu este prima dată când catedrala suferă distrugeri; a mai fost avariată în 1941 și reconstruită de Ucraina în anul 2000. De asemenea, în ianuarie 2026, o dronă rusească a avariat intrarea în Peșterile Departe și o biserică din apropiere, marcând prima lovitură asupra unei structuri a mănăstirii de la al Doilea Război Mondial.
Mitropolitul Epifanie, conducătorul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, a reacționat vehement pe rețelele de socializare, scriind: „Ca urmare a bombardamentelor rusești care au loc chiar acum, în noaptea de 15 iunie, acoperișul unuia dintre cele mai sfinte locuri din lumea creștină – Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Lavra Kiev – Pechersk – este în flăcări.” El a cerut rugăciuni pentru salvarea locului sfânt și a denunțat atacul ca „încă o crimă rusească împotriva umanității, împotriva istoriei, împotriva creștinismului”, întrebând retoric ce altceva trebuie să facă „Anticristul Kremlinului” pentru ca lumea să acționeze decisiv. Mesajul său s-a încheiat cu o invocație emoționantă: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, oprește-l pe Irod!”
În România, reacțiile au inclus comentariul lui Andrei Caramitru pe Facebook, care a criticat dur atacul, subliniind că Lavra este „cea mai veche și importantă catedrală ortodoxă, fondată cu mult înaintea apariției Moscovei ca oraș”. El a interpelat public Biserica Ortodoxă Română (BOR), AUR și PSD, precum și „zuzuraniștii”, întrebându-se ce vor spune aceștia despre acțiunea Rusiei, sugerând că, probabil, „nimic, evident”. Comentariul său reflectă o frustrare privind percepțiile pro-ruse din anumite cercuri, în ciuda evidenței distrugerilor culturale și religioase. Această perspectivă divergentă subliniază clivajul ideologic și moral generat de conflict, chiar și în țări cu majoritate ortodoxă.
Un aspect mai puțin cunoscut, dar fundamental pentru identitatea catedralei, este legenda construirii sale. Potrivit tradiției, în secolul al XI-lea, când biserica de lemn de deasupra peșterilor a devenit neîncăpătoare, Maica Domnului s-ar fi arătat unor zidari în Constantinopol, la biserica din Vlaherne. Ea le-ar fi poruncit să meargă la Kiev pentru a zidi o biserică în numele Său, oferindu-le aur pentru trei ani de muncă și asigurându-i că vor fi întâmpinați de Sfinții Antonie și Teodosie. Se spune că le-a dat și părticele din moaștele Sfinților Mucenici Artemie, Areta, Acachie, Iacov, Leontie, Policnet și Teodor pentru a fi așezate la temelie, împreună cu o icoană a Adormirii Maicii Domnului pentru hram. Această poveste, deși legendară, conferă catedralei o aură de sacralitate și o importanță spirituală profundă, consolidând statutul său de centru spiritual al creștinismului răsăritean.
De ce contează: Atacul asupra Catedralei Adormirii Maicii Domnului nu este doar o tragedie locală, ci o lovitură directă împotriva patrimoniului cultural și spiritual global. Distrugerea unui sit UNESCO vechi de aproape un mileniu, anterior fondării Moscovei, subliniază intenția de a șterge elemente cheie ale identității ucrainene și ale istoriei creștinismului estic. Implicațiile se extind dincolo de pierderea fizică, afectând moralul unei națiuni și provocând o reacție internațională. Această acțiune ridică întrebări serioase despre respectarea legilor războiului și protecția bunurilor culturale în conflictele armate, având consecințe pe termen lung asupra relațiilor internaționale și a eforturilor de conservare a patrimoniului.
Consecințele imediate ale atacului includ pierderi de vieți omenești și infrastructură civilă, pe lângă daunele ireparabile aduse unui monument sacru. Pe termen lung, distrugerea siturilor culturale precum Lavra Kiev-Pecerska complică eforturile de reconciliere și reconstrucție post-conflict. Comunitatea internațională, inclusiv organisme precum UNESCO, se va confrunta cu provocarea de a asigura restaurarea și protecția acestor situri, un proces care va necesita resurse considerabile și un angajament pe termen lung. Rămâne de văzut cum va reacționa Curtea Penală Internațională la aceste acte de distrugere a patrimoniului cultural, având în vedere că astfel de acțiuni pot constitui crime de război. De asemenea, modul în care Biserica Ortodoxă Rusă va aborda acest incident, având în vedere legăturile istorice și spirituale dintre cele două țări, va fi un barometru important al relațiilor viitoare.
Keywords: Biserica Ortodoxă a Ucrainei, UNESCO, Convenția de la Haga din 1954, Andrei Caramitru