Verdict de fond după intervenția Jandarmeriei în 2018
Tribunalul Militar București a pronunțat luni, 15 iunie 2026, prima hotărâre pe fond în dosarul „10 august”, un caz extrem de sensibil care vizează intervenția violentă a Jandarmeriei Române împotriva protestatarilor pașnici din Piața Victoriei, în august 2018. Decizia instanței, una foarte așteptată după două amânări succesive, a adus achitări pentru foștii șefi ai Jandarmeriei, dar și condamnări cu suspendare pentru unii jandarmi de rând. Verdictul nu este definitiv și poate fi contestat prin apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Potrivit informațiilor obținute de la Tribunalul Militar București, foștii șefi ai Jandarmeriei, Laurențiu Valentin Cazan (fost adjunct al Jandarmeriei Capitalei) și Ionuț Cătălin Sindile (fost prim-adjunct al Jandarmeriei Române), au fost achitați de acuzațiile de abuz în serviciu și fals intelectual. Aceeași decizie de achitare a fost pronunțată pentru mai mulți jandarmi acuzați de purtare abuzivă și complicitate la această infracțiune, instanța motivând că „faptele nu există, nu sunt prevăzute de legea penală sau nu au fost săvârșite de inculpați”.
Pe de altă parte, în cazul lui Laurențiu Cristian Ciobanu, Marian Ion Zăvoianu, Marian Cristian Bîrsan și George Buzatu, acuzați de purtare abuzivă, instanța a decis încetarea procesului penal prin intervenția prescripției răspunderii penale. Totuși, Marian Cristian Bîrsan, George Buzatu și Alin Belecciu au fost condamnați la câte un an de închisoare pentru purtare abuzivă, iar Marius Daniel Mihai a primit o pedeapsă de un an și trei luni de închisoare. Aceste pedepse au fost însă amânate sau suspendate sub supraveghere, cu un termen de probațiune de doi ani și obligații de prestare a unor activități în folosul comunității. Această diferențiere a deciziilor subliniază complexitatea probatorie și interpretarea juridică a evenimentelor din 2018.
Dosarul „10 august” a reprezentat un proces de o importanță majoră pentru statul de drept din România, având în vedere acuzațiile grave aduse forțelor de ordine. Procurorii susțin că Laurențiu Cazan, Sebastian Cucoș (fost inspector general al Jandarmeriei) și Cătălin Sindile au coordonat operațiunea din Piața Victoriei și au ordonat intervenția în forță care a dus la dispersarea violentă a zeci de mii de protestatari pașnici. Pentru Cucoș și Sindile, acuzarea ceruse pedepse cu închisoarea cu executare, în timp ce pentru Cazan, care a avut o atitudine mai receptivă în fața magistraților, fusese solicitată o pedeapsă cu suspendare. Achitarea lor în primă instanță, în contrast cu solicitările procurorilor, indică o divergență semnificativă în interpretarea probelor și a responsabilităților.
Contextul pronunțării sentinței este unul critic, având în vedere că termenul de prescripție a faptelor se apropie rapid, fiind estimat pentru luna octombrie 2026. Această iminență a prescripției a generat îngrijorări semnificative în rândul societății civile și al victimelor. Cătălina Hopârteanu, coordonatoarea campaniei Declic, a declarat: „O țară întreagă a văzut imaginile cu bătrâni, femei și copii gazați și loviți de jandarmii care ar fi trebuit să îi protejeze. Șefii din Jandarmerie ar putea să spună în fața judecătorilor cine le-a cerut să acționeze împotriva propriilor cetățeni. Deocamdată, însă, am văzut doar tentative de tergiversare a procesului, pentru a scăpa prin prescrierea faptelor.”
Pentru a accelera procedura judiciară și a evita închiderea dosarului fără un verdict, Tribunalul Militar a admis cererea avocaților susținuți de Comunitatea Declic de a renunța la audierea a 373 de martori rămași pe listă, după ce alți peste 600 de martori fuseseră deja audiați. Acest demers a fost esențial în încercarea de a obține o decizie înainte de termenul de prescripție, o problemă recurentă în sistemul judiciar românesc, unde dosare complexe riscă să se stingă din cauza duratei excesive a proceselor. Spre comparație, în alte state membre UE, precum Germania sau Franța, termenele de prescripție pentru fapte similare pot fi mai lungi sau pot fi suspendate în cazul unor investigații complexe, prevenind astfel eludarea justiției.
Conform rechizitoriului și expertizelor tehnice realizate de experți ai Ministerului Apărării Naționale (MApN), forțele de ordine au utilizat un arsenal considerat „deosebit de periculos” împotriva manifestanților. Acesta a inclus 63 de grenade de mână cu efect acustic, 489 de grenade de mână cu efect iritant lacrimogen și 316 cartușe (calibru 38 și 40 mm) cu efect iritant lacrimogen. Reprezentanții Declic au subliniat că „expertizele arată că aceste dispozitive au provocat arsuri și răni grave din cauza schijelor, temperaturilor ridicate și forței impactului, sute de persoane având nevoie de îngrijiri medicale”. Această utilizare disproporționată a forței a stârnit un val de indignare și a generat numeroase discuții despre respectarea drepturilor omului în timpul manifestațiilor publice.
Dosarul a ajuns în fața judecătorilor după ce fusese inițial clasat de procurori. Redeschiderea anchetei a fost obținută de Ioan Crăciuneanu, una dintre victimele violențelor, reprezentat de sora sa, avocata Lucia Crăciuneanu, și de avocatul Comunității Declic, Toni Decean. Membrii Comunității Declic au avut un rol crucial în susținerea financiară a întregului demers juridic, acoperind onorariile avocaților și costurile judiciare. Ei au analizat sute de ore de înregistrări video, extrăgând probe clare care arătau jandarmi lovind cetățeni ce nu manifestau nicio formă de violență. Această implicare activă a societății civile a fost esențială pentru ca dosarul să ajungă în instanță și să fie judecat, demonstrând importanța vigilenței cetățenești în fața abuzurilor puterii.
De ce contează Decizia Tribunalului Militar București în dosarul „10 august” este crucială pentru consolidarea încrederii publicului în justiție și pentru trasarea unei linii clare privind limitele intervenției forțelor de ordine. Achitările foștilor șefi și condamnările cu suspendare pentru alți jandarmi, chiar dacă nu definitive, ridică întrebări serioase despre responsabilitatea individuală și de comandă în cazul unor acțiuni violente împotriva cetățenilor. Acest verdict subliniază dificultățile de probațiune în cazurile de abuz în serviciu și importanța respectării drepturilor fundamentale în timpul protestelor. O decizie finală clară ar putea preveni repetarea unor astfel de evenimente și ar trimite un semnal puternic că abuzurile nu rămân nepedepsite, indiferent de funcția ocupată.
Următorul pas în acest dosar complex va fi faza de apel, unde decizia Tribunalului Militar București va fi reexaminată de o instanță superioară. Este de așteptat ca atât procurorii, cât și părțile civile, reprezentate de avocații Comunității Declic, să conteste achitările și să solicite pedepse mai severe, în special pentru foștii șefi ai Jandarmeriei. Miza apelului este uriașă, deoarece termenul de prescripție din octombrie 2026 rămâne o amenințare constantă. Rămâne de văzut dacă instanța de apel va reuși să finalizeze procesul înainte de această dată limită și dacă va reuși să stabilească responsabilitățile într-un mod care să satisfacă cerințele de justiție ale victimelor și ale societății românești.
Întrebarea fundamentală rămâne: cine a ordonat exact intervenția violentă și cine poartă, în ultimă instanță, răspunderea pentru evenimentele din 10 august 2018?