Mărturii din Lukianivska
În Piața Lukianivska, una dintre cele mai lovite zone ale Kievului de la începutul invaziei ruse, urmele războiului sunt imposibil de ignorat. Literele albe ale unui restaurant McDonald's s-au topit în urma incendiului care a cuprins un centru comercial în timpul atacului masiv din 24 mai. Stația de metrou din apropiere are porțiuni acoperite cu panouri provizorii după ce a fost lovită de mai multe ori, iar clădirile din jur poartă cicatricile exploziilor. Cu toate acestea, viața continuă. Clienții își beau cafeaua, comercianții își deschid tarabele, iar locuitorii încearcă să își păstreze rutina zilnică. Totul până când sirenele de alarmă aeriană întrerup brusc normalitatea și trimit oamenii în adăposturile aflate în subteran. Cartierele Lukianivska și zona mai largă a districtului Șevcenkivski au devenit, în ultimii ani, unele dintre cele mai frecvent vizate puncte ale capitalei ucrainene. Hărțile care monitorizează atacurile aeriene arată o concentrare neobișnuit de mare a loviturilor în această parte a orașului, scrie The Guardian.
Stând în fața ruinei centrului comercial din Lukianivka, primul lucru care te lovește nu este ceea ce vezi, ci ceea ce miroși. La mai bine de două săptămâni după atacul Rusiei, mirosul de foc încă plutește în aer. Beton ars, oțel răsucit și sticlă sfărâmată... Pe partea opusă a străzii se află fosta uzină Artem, cândva un important centru al industriei de apărare sovietice. Astăzi, clădirea este în mare parte distrusă, iar fațada sa avariată domină peisajul urban. Însă ultimele atacuri nu au vizat doar obiective industriale. Un turn de birouri și locuințe a rămas fără numeroase geamuri, mai multe automobile au ars complet, iar clădirile rezidențiale din apropiere au fost grav afectate. Sub una dintre construcțiile avariate funcționează încă o mică piață, unde câțiva comercianți continuă să vândă flori și legume.
Printre locuitorii care trăiesc cu teama permanentă a unui nou atac se află și Anastasiia Primak, în vârstă de 23 de ani. Tânăra s-a mutat la Kiev din orașul Nikopol în urmă cu doi ani, tocmai pentru a scăpa de bombardamentele constante din regiunea sa natală. „Am plecat din Nikopol pentru că nu mai puteam suporta atacurile. Acum trăim același lucru aici”, spune ea. Anastasiia își amintește atacul din 28 aprilie, când o dronă a lovit acoperișul unui bloc aflat în apropierea locuinței sale. „Am auzit un zgomot și pentru o clipă am crezut că sunt avioane. Apoi mi-am spus că nu poate fi așa ceva în timpul războiului. M-am uitat pe geam și am văzut explozia”, povestește ea. Tânăra spune că a fost diagnosticată cu tulburare severă de anxietate și că trăiește permanent cu sentimentul că un nou atac poate avea loc în orice moment. Pe telefonul mobil păstrează imagini filmate de la fereastra apartamentului său: flăcări uriașe ieșind dintr-o clădire lovită și coloane de fum care acoperă cartierul. „În timpul ultimului atac masiv, prietenul meu m-a dus în adăpost. Mă rugam, deși nu sunt credincioasă. Acum îl implor să ne mutăm la Liov”, mărturisește ea.
Pentru Anastasiia, transformarea cartierului este șocantă. „Le spun prietenilor că locul acesta arată ca la Cernobîl. Devine din ce în ce mai periculos. Dorm ghemuită, ca un embrion, pentru că mă tem că o dronă sau o rachetă va lovi blocul. Dacă se întâmplă ceva, vreau să fie instantaneu. Nu vreau să rămân fără un braț sau fără un picior”, spune ea. Mărturia tinerei reflectă starea de spirit a multor locuitori din Kiev, pe fondul intensificării atacurilor aeriene ruse asupra orașelor ucrainene.
Cartierul Lukianivska a devenit un simbol al noului stadiu al războiului. În ultimele luni, Kremlinul a transmis în repetate rânduri că intenționează să extindă și să intensifice atacurile asupra infrastructurii și centrelor urbane din Ucraina. În același timp, autoritățile de la Kiev avertizează că apărarea antiaeriană se confruntă cu provocări tot mai mari, în contextul deficitului global de interceptoare pentru sistemele Patriot. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a cerut recent partenerilor occidentali să accelereze livrările de sisteme de apărare aeriană și muniții, argumentând că protejarea marilor orașe ucrainene devine o prioritate urgentă.
La una dintre tarabele cu flori din piață, Faina Polișciuk spune că după ultimul atac mulți comercianți au ezitat să revină la lucru. „După bombardamentul din mai, majoritatea colegilor mei plângeau și erau foarte speriați. Nu au vrut să se întoarcă câteva zile”, povestește ea. Femeia spune că a privit ultimele explozii de la fereastra apartamentului său. „Clădirea se zguduia din temelii. Am coborât în adăpost, iar un tânăr îmi arăta pe telefon ce se întâmpla afară. Totul ardea”, își amintește ea. Deși afirmă că nu vrea să-și părăsească orașul, recunoaște că situația ar putea deveni imposibilă. „Nu mi-e frică. Dar dacă lucrurile se înrăutățesc și mai mult, mă voi întoarce la Vinița”, spune Faina. Pentru locuitorii din Lukianivska, războiul nu mai este o realitate îndepărtată.
El se află în fața blocului, la intrarea în metrou, în geamurile sparte ale clădirilor și în sirenele care întrerup zilnic viața unui oraș aflat sub amenințarea constantă a atacurilor aeriene, constată The Guardian.