Curentul Golfului și-a schimbat traseul brusc

Potrivit unui studiu recent publicat în revista Nature Communications, cercetătorii au descoperit dovezi directe că Gulf Stream, curentul oceanic ce transportă apele calde din tropice spre nordul Atlanticului, s-a deplasat brusc sute de kilometri spre nord în timpul unei ere glaciare. Această constatare este susținută de datele furnizate de cercetători de la Universitatea din Nova Scoția și de la Institutul Oceanografic Woods Hole, care subliniază importanța acestui curent în circulația oceanică globală. „Reorganizări majore ale circulației Atlanticului nu sunt doar posibilități teoretice – ele s-au întâmplat deja”, au explicat autorii studiului.

Gulf Stream joacă un rol esențial în distribuirea căldurii, a nutrienților și a carbonului în Oceanul Atlantic. Conform unui raport publicat de Agenția Europeană de Mediu în 2025, curentul influențează clima globală, menținând temperaturi mai blânde în Europa de Vest comparativ cu alte regiuni de pe aceeași latitudine. De asemenea, cercetările anterioare au demonstrat că o slăbire a Circulației Meridionale de Overturare Atlantică (Amoc) ar putea avea efecte devastatoare asupra climei globale.

Descoperirile recente adaugă o piesă importantă în puzzle-ul înțelegerii modului în care sistemul climatic global reacționează la schimbări bruște. Un episod notabil din istoria schimbărilor climatice abrupte este cunoscut sub numele de Tinerul Dryas. Acest interval, care a început acum aproximativ 12.900 de ani, a dus la scăderea temperaturilor de vară din Europa cu 4°C–8°C într-un secol, iar Groenlanda s-a răcit cu până la 10°C în doar câteva decenii.

Pentru a analiza reacțiile oceanelor la aceste schimbări, cercetătorii au prelevat sedimente de pe fundul mării, în largul coastei Nova Scoției, Canada. Potrivit studiului, scoicile microscopice fosilizate și granulele de sediment din aceste probe marine oferă o imagine detaliată a condițiilor oceanice din acea perioadă. Rezultatele au fost surprinzătoare: în timp ce Groenlanda și o mare parte a Atlanticului de Nord s-au răcit rapid, apele din largul Canadei Atlantice s-au încălzit cu până la 4°C–5°C.

„Cea mai probabilă explicație este că Gulf Stream s-a deplasat spre nord, aducând ape subtropicale calde mai aproape de coasta canadiană”, au explicat cercetătorii. Această ipoteză a fost anticipată de simulările modelelor climatice, care sugerau că o slăbire a unuia dintre curenții adânci ai Amoc ar putea declanșa un astfel de răspuns. Totuși, dovezile geologice directe care să confirme acest fenomen au fost până acum insuficiente.

Deși Tinerul Dryas s-a petrecut sub condiții diferite față de cele de astăzi, când calotele glaciare acopereau încă mari porțiuni din Canada și Scandinavia, legăturile fizice dintre componentele sistemului de circulație al Atlanticului rămân relevante. Studiul nu sugerează că Amoc s-a prăbușit complet în timpul Tinerului Dryas și nici nu oferă un verdict clar asupra posibilității unui colaps în viitor. Totuși, el scoate la iveală o imagine mai complexă, în care diverse componente ale sistemului de circulație al Atlanticului au reacționat diferit, creând o combinație de încălzire și răcire în regiune.

În ultimii 150 de ani, s-au observat modele similare, cu o „zonă de încălzire” în sudul Groenlandei și regiuni apropiate de Gulf Stream care au cunoscut o încălzire mai rapidă. Această corelație între tiparele de temperatură și schimbările în circulația oceanică este susținută de dovezile prezentate în cadrul studiului. Oamenii de știință avertizează că încălzirea globală cauzată de activitatea umană ar putea determina schimbări majore în circulația Atlanticului, ceea ce ar duce la modificări ale temperaturilor oceanelor și ar putea perturba clima globală.

Studiul sugerează că astfel de reorganizări pot avea loc în decurs de aproximativ un secol, iar unele componente ale circulației se pot schimba chiar și în câteva decenii.

„Prin evidențierea modului în care diferite părți ale circulației Atlanticului au interacționat în timpul Tinerului Dryas, cercetările noastre oferă un reper important pentru testarea modelelor climatice”, concluzionează autorii studiului.