Discuții despre securitate europeană
Statele Unite analizează posibilitatea desfășurării de arme nucleare în mai multe state europene membre NATO, o acțiune menită să asigure aliații că reducerea sprijinului militar convențional nu slăbește garanțiile de securitate. Conform unor surse citate de Financial Times, oficialii americani au dat de înțeles că sunt deschiși la desfășurări suplimentare dincolo de cele șase țări existente care găzduiesc bombardiere cu capacitate nucleară. Aceste informații au fost obținute în urma unor discuții confidențiale despre securitatea regională.
Discuțiile sunt extrem de confidențiale și este posibil să nu conducă la nicio modificare a actualelor acorduri de partajare nucleară ale NATO. Aceste discuții au loc pe fondul îngrijorărilor din Europa privind posibila retragere a trupelor americane și a armamentului critic de către Donald Trump. O astfel de extindere ar permite mai multor țări să găzduiască aeronave americane cu dublă capacitate, capabile să lanseze atacuri nucleare strategice. Potrivit surselor, această deschidere urmărește să arate angajamentul Statelor Unite față de menținerea umbrelei nucleare asupra aliaților NATO, chiar și în contextul în care aliații sunt presați să își asume o parte mai mare din povara apărării convenționale colective.
Țările de pe flancul estic al NATO, inclusiv Polonia și unele state baltice, au manifestat un interes crescut pentru găzduirea acestor capacități. Discuțiile se desfășoară prin canalele oficiale ale NATO, iar statele apropiate de granițele Rusiei sunt cele mai interesate. Invazia Rusiei în Ucraina și retorica nucleară a lui Vladimir Putin au crescut interesul pentru aceste opțiuni de găzduire. O altă sursă a precizat că un acord formal pentru extinderea programului nu este considerat iminent în acest moment.
Programul NATO de partajare nucleară include în prezent șase state europene aliate ale Statelor Unite în acest mecanism. Aceste state sunt Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos, Turcia și Regatul Unit, care pot găzdui capabilități nucleare americane. Armele rămân în permanență sub controlul Statelor Unite, care păstrează autoritatea exclusivă privind utilizarea lor operațională. Programul a fost creat în perioada Războiului Rece și rămâne un element central al strategiei de descurajare NATO.
NATO afirmă că acest mecanism permite statelor fără arme nucleare să participe la planificarea nucleară a alianței. Îngrijorările legate de retragerea trupelor americane și a unor sisteme de armament din Europa, inițiate de administrația Trump, au amplificat temerile aliaților NATO privind vulnerabilitatea continentului. În acest context, țările est-europene și-au intensificat cererile pentru găzduirea de baze de atac nuclear. Fostul președinte polonez Andrzej Duda a cerut public extinderea inițiativei de găzduire a armelor nucleare către Polonia, iar Varșovia a participat recent la o inițiativă franceză pentru a explora mutarea temporară a forțelor nucleare de descurajare pe teritoriul aliaților europeni.
Invazia Ucrainei și amenințările nucleare repetate ale președintelui rus Vladimir Putin au intensificat interesul aliaților NATO pentru consolidarea apărării nucleare. Totuși, un acord privind extinderea găzduirii acestor arme nu este iminent, potrivit unei alte surse familiare cu discuțiile. Programul NATO de partajare a armelor nucleare, inițiat în timpul Războiului Rece, permite aliaților fără arme nucleare să contribuie la politica nucleară a alianței fără a deține astfel de arme. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a reiterat, după o reuniune a miniștrilor de externe din luna mai, că descurajarea și apărarea generală în Europa trebuie să rămână intacte, în ciuda reorientării SUA către alte regiuni.
„Vreau să fiu foarte clar. Dacă cineva ar fi atât de nebun încât să ne atace, răspunsul ar fi devastator”, a subliniat Rutte, consolidând mesajul de unitate al alianței.
Aceste discuții privind desfășurările de arme nucleare în Europa evidențiază provocările continue cu care se confruntă NATO în menținerea securității în fața amenințărilor externe și a incertitudinii politice interne.