Soluții pentru doborârea dronelor
Un exercițiu militar desfășurat de trupele americane în Filipine evidențiază modul în care Statele Unite încearcă să răspundă uneia dintre provocările majore ale războiului modern, neutralizarea dronelor ieftine fără utilizarea unor rachete extrem de costisitoare. Potrivit unui raport al Wall Street Journal, sistemul MADIS (Marine Air Defense Integrated System) a fost dezvoltat pentru a aborda această problemă. Sistemul este format din două blindate JLTV (Joint Light Tactical Vehicle), care au înlocuit vehiculele militare Humvee. Unul dintre blindate este dotat cu un radar avansat folosit pentru detectarea dronelor, în timp ce al doilea vehicul are lansatoare de rachete Stinger. MADIS este dotat și cu sisteme de război electronic.
Ambele vehicule au tunuri automate și o mitralieră mai mică. Folosind un nou tip de muniție, aceste sisteme au devenit o parte tot mai importantă din operațiunile antidrone desfășurate de armata americană. În Orientul Mijlociu, Statele Unite și țările din Golful Persic au utilizat elicoptere și avioane militare dotate cu mitraliere pentru a doborî drone iraniene, dar s-au bazat și pe rachete aer-aer mult mai scumpe, precum AIM-120, care costă 1 milion de dolari, conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale de la Washington.
Sistemul MADIS le oferă comandanților de pe câmpul de luptă mai multe opțiuni – mitraliere, rachete sau sisteme de război electronic – pentru a putea alege cele mai bune arme cu care să își protejeze trupele și alte active fără să risipească muniție scumpă pentru doborârea unor drone ieftine. Unul dintre avantajele sistemului MADIS este capacitatea de a folosi un tip de muniție care explodează când proiectilul ajunge în apropierea țintei, ceea ce le permite pușcașilor marini să doboare drone fără să fie nevoiți să le lovească direct.
Chiar dacă ar putea fi nevoie de mai multe rafale pentru a doborî o dronă cu tunul automat, costul muniției folosite ar fi în jur de 10.000 de dolari, spre deosebire de rachetele Stinger care costă fiecare câte 430.000 de dolari, potrivit fostului tehnician în muniții Steven Sawyers, care a lucrat în cadrul NATO. De asemenea, sistemul Coyote de interceptare a dronelor, care este pe jumătate rachetă, pe jumătate dronă și a fost folosit în războiul din Orientul Mijlociu, poate costa între 100.000 și 125.000 de dolari, conform lui Sawyers.
Dronele iraniene Shahed au fost lansate împotriva trupelor americane și a aliaților lor din Orientul Mijlociu și sunt utilizate și de Rusia în războiul contra Ucrainei; o astfel de dronă costă în jur de 30.000 de dolari. Dronele quadcopter mai mici costă între 1.500 și 5.000 de dolari. Muniția folosită de tunurile automate ale sistemului MADIS reprezintă o opțiune fiabilă pentru doborârea dronelor, în cazul în care alte metode eșuează.
„Am ratat câteva rafale, dar, la urma urmei, a ajuns în apă”, a spus sergentul american Noah Konie, după ce pușcașii marini au reușit să doboare o dronă folosind tunurile automate, în timpul exercițiului militar din Filipine. Când au lansat o rachetă Stinger, aceasta și-a lovit ținta din prima încercare. „Sunt așa de multe tipuri de drone, încât nu știi exact cu ce o să te lupți”, a explicat Konie.
„Speri că informațiile pe care le ai sunt corecte, dar pleci la luptă cu tot ce ai la dispoziție, sperând că totul va fi bine.”