Excepția de neconstituționalitate respinsă
Curtea Constituțională a României a respins joi, 26 mai 2026, după două amânări, excepția de neconstituționalitate prin care i se cerea să clarifice ce înseamnă sintagma „18 ani de activitate juridică sau în învățământul superior juridic”, care se regăsește printre condițiile necesare pentru ocuparea unei funcții de judecător constituțional. Excepția a fost respinsă ca „inadmisibilă”.
Excepția a fost ridicată la Curtea de Apel București, într-un dosar în care avocata AUR Silvia Uscov a cerut anularea decretului prezidențial de numire la CCR a profesorului Dacian Dragoș. Într-un dosar paralel, aceeași Silvia Uscov a cerut anularea Hotărârii Senatului de numire ca judecător CCR a lui Mihai Busuioc. Și în acest dosar s-a ridicat o excepție de neconstituționalitate, dar aceasta încă nu a ajuns la CCR – sau cel puțin nu apare înregistrată pe site-ul instituției.
La dezbaterile, deliberările și la luarea deciziei de joi de la CCR nu au participat judecătorii Dacian Dragoș și Mihai Busuioc, tocmai pentru că sunt părți în dosarele în care s-au ridicat aceste excepții. În aceste condiții, potrivit unor surse, decizia a fost luată cu un vot de 6 pentru și 1 împotrivă. Motivația deciziei este așteptată să fie publicată mâine.
Curtea Constituțională pare să fi tranșat definitiv disputa juridică iscată la sfârșitul anului trecut de avocata AUR Silvia Uscov, cea care a încercat să-l extragă din Curtea Constituțională pe judecătorul Dacian Dragoș, numit de președintele Nicușor Dan judecător CCR în vara anului trecut. Deși verdictul dat joi a fost de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, considerentele cuprinse în motivare validează faptul că numirea lui Dacian Dragoș la Curtea Constituțională a fost legală.
Verdictul a fost dat de șapte dintre cei nouă judecători constituționali, întrucât Dacian Dragoș și Mihai Busuioc nu au participat la dezbateri și la deliberări: primul pentru că este direct vizat în acest dosar, iar cel de-al doilea pentru că are un dosar similar care urmează să vină pe rolul CCR. Silvia Uscov a deschis pe 30 decembrie 2025 un proces de contencios administrativ la Curtea de Apel București, exact în perioada în care CCR parcurgea lungul proces de deliberare asupra legii privind pensiile magistraților, iar voturile preliminare arătau o majoritate fragilă, de 5-4, în favoarea legii.
Uscov reclama că Dacian Dragoș nu îndeplinea condițiile legale de numire, adică „18 ani în activitate juridică sau în învățământul juridic superior”, după cum precizează Constituția și legea CCR. În opinia avocatei, „activitate juridică” ar fi însemnat doar activitate de judecător, procuror, notar sau consilier juridic, iar „învățământul juridic superior” ar fi însemnat doar predare la o facultate de drept, nu la facultăți de alt profil, așa cum era cazul lui Dacian Dragoș.
Evoluția dosarului a fost de la bun început suspectă. Primul termen a fost fixat pe 5 ianuarie, zi în care s-a și judecat, dar pronunțarea sentinței a fost amânată succesiv, vreme de câteva săptămâni, cu termene fixate – ca într-un joc de-a șoarecele și pisica – în ziua sau în preziua în care CCR însăși își fixa termenele pentru judecarea dosarului privind pensiile magistraților. Acest fapt a alimentat suspiciunile că procesul deschis de Silvia Uscov ar fi fost, de fapt, orchestrat într-o anume convență dintre avocata AUR și instanța bucureșteană, cu scopul de a strica majoritatea fragilă care susținea, la CCR, constituționalitatea legii privind pensiile magistraților.
În cadrul acestui proces, președinția României a ridicat excepția de neconstituționalitate care a fost judecată joi de CCR și în care cerea instanței constituționale să lămurească înțelesul sintagmei „18 ani activitate juridică sau în învățământul juridic superior”, prezentă în formă identică atât în Constituție, cât și în legea CCR. Mai exact, dacă este constituțională sau nu interpretarea restrictivă avansată de avocata Uscov a textului pus în discuție.
Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, pe motiv că „nu ține de competența Curții Constituționale examinarea interpretărilor ipotetice sau preventive date textelor legale de către justițiabili”, Curtea fiind obligată să intervină în cauze concrete, care generează încălcări efective ale Constituției.
Dar mai importante decât decizia în sine (respingerea ca inadmisibilă a excepției) sunt considerentele deciziei, care sunt la fel de obligatorii ca și verdictul. Pornind de la faptul că textul legii este identic cu textul Constituției, CCR a oferit interpretarea sa asupra textului constituțional – adică exact menirea pentru care a fost înființată – urmând ca instanțele și toate celelalte autorități să respecte această interpretare atunci când judecă sau aplică textul legii.
Sintetizând, Curtea a stabilit următoarele: Potrivit unor surse din CCR, verdictul a fost adoptat cu un scor de 6-1, cea care ar fi făcut opinie separată fiind președinta Simina Tănăsescu. Sursele ne-au precizat însă că aceasta ar fi fost de acord cu considerentele, dar ar fi preferat ca Curtea să-și asume o poziție mai tranșantă, în sensul să fi admis excepția și să fi declarat neconstituțională interpretarea restrictivă pe care a încercat-o avocata Uscov.
Procesul de la Curtea de Apel are următorul termen de judecată pe 2 iunie 2026, marțea viitoare, și rămâne de văzut în ce măsură instanța va accepta decizia Curții Constituționale.