Regizorul câștigător de Palme d'Or
Terminalul sosiri al Aeroportului Internațional Otopeni a fost martorul unui moment istoric pentru cultura română. Regizorul Cristian Mungiu s-a întors în țară direct de pe Coasta de Azur, purtând în bagaje cel de-al doilea trofeu Palme d'Or din carieră. Pelicula sa, ”Fjords”, un film curajos care abordează drama unui cuplu de părinți confruntat cu sistemul norvegian de protecție socială, îi are în rolurile principale pe starul de la Hollywood Sebastian Stan și pe actrița Renate Reinsve.
Vizibil obosit, dar extrem de deschis, Mungiu a declarat despre lipsa protocolului care ar fi trebuit să fie în Salonul Oficial al Aeroportului Otopeni: „Date fiind stările politicii românești, prefer să vorbesc cu dumneavoastră [jurnaliștii] și nu cu altcineva” și a oferit un interviu maraton de o sinceritate brutală despre succes, Hollywood, Oscar și nepăsarea statului român.
Întrebat cum a călătorit cu prețiosul trofeu, regizorul a povestit o scenă incredibilă de la controlul de securitate din aeroportul francez: „A fost amuzant și prima oară, a fost amuzant și acum. Acum 20 de ani... Doamne, vorbesc ca un moș, dar așa a fost să fie. A trecut pe la scanner și persoana aia care scana, știți cum se întâmplă... Astăzi am dat peste, cred că, singurul francez din Franța care nu știa ce e un Palme d'Or. M-a întrebat ce am acolo: 'Un Palme d'Or, de la sport?'. S-a uitat, a plecat cu chestia aia... 'În fapt e periculos. Noi am zis că nu, cred că nu puteți trece'. Am zis: 'Cred că e bun'... Deci m-am bucurat să nu fie mai periculos și să rămânem cu el.”
Mungiu a recunoscut că acest al doilea premiu suprem aduce mai degrabă eliberare decât presiune: „Să știți că pune mai puțină greutate decât primul, pentru că pe latura asta nu mai am nevoie de altă recunoaștere. E foarte complicat să iei un Palme d'Or. Ăla te califică drept un autor valabil în urma acestei generații. În momentul de față, ce mă bucură e că viața acestui film abia începe cu acest Palme d'Or.”
Marea veste pentru cinematografia noastră este că noul film semnat de Mungiu intră direct în cursa pentru premiile Academiei Americane de Film, iar strategia de lansare în cinematografe se va schimba radical. „Pentru prima dată, așa cum am zis încă dinaintea proiecției de la Cannes, s-au trimis deja șanse la Oscaruri. Nu știu, nu pot să promit nimic altceva, dar cred că o să avem o campanie de data asta. Sper ca viața filmului să se întindă cel puțin până în martie anul viitor și filmul să fie nominalizat acolo.
Deși a primit mesaje de la întreaga clasă politică din România, dar și de la președinta Republicii Moldova, Maia Sandu („un personaj foarte admirabil, căreia i-am răspuns cu mare bucurie”), Cristian Mungiu a tras un semnal de alarmă sever cu privire la finanțarea culturii și lipsa infrastructurii. „Am niște așteptări care nu se leagă de filmul meu. Am urmărit ca statul român să încerce să dea un pic mai mult înapoi culturii și cinematografiei, pentru că noi am făcut partea noastră. E un pic strigător la cer că, 20 de ani după ce am luat primul Palme d'Or, ne întoarcem acolo și noi nu avem încă o sală de premieră la care să prezentăm filmul ăsta în București.”
Mungiu a subliniat că nu este normal ca bugetul Ministerului Culturii din România să fie cel mai mic din Europa, având un procent de 0,0 ceva din PIB. „Am primit sprijinul legal maxim care se poate acorda prin Centrul Național al Cinematografiei, așa că nu pot să zic nimic, astea sunt condițiile în care trăim cu toții. Doar că acest sprijin, de exemplu, este cu totul insuficient dacă vrei să faci un film de natura celor pe care le fac eu. Statul Român nu a fost capabil să investească, să zicem, cam o șesime din bugetul filmului.”
Regizorul a explicat și de unde ar trebui să vină banii pe care statul refuză să îi colecteze conform legii: „Noi am venit cu un fond de acolo, care adună bani nu de la bugetul statului, ci dintr-o taxă pe jocurile de noroc și la loterie. Sunt ani de zile de când există legea respectivă și taxa respectivă, dar banii ăia nu se plătesc, statul nu o face. Asta e pretenția mea, asta îmi doresc: ca statul să-și aplice propria lege! În momentul în care fondul de la loterie va contribui la fondul CNC, o să putem să facem niște filme de bugete mai mari.”
Mungiu a subliniat că, fără sprijinul statului, cinematografia română va rămâne la un nivel de producție limitat. „Ne uităm cu toții la televiziunile astea care reiau filme din perioada de dinainte de comunism. Noi n-am putea să facem astăzi un film în care sunt trei cai, două câmpuri și 2.000 de figuranți. Și atunci, dacă ne dorim genul ăla de ilustrare a istoriei noastre epice și glorioase, trebuie să facem și un efort, altfel o să rămânem mereu la filme de cameră și totdeauna spectatorul o să meargă la sală și o să se întrebe de ce nu mai e filmul ca altădată.”
Colaborarea cu actorii de la Hollywood a reprezentat o premieră absolută ca model de producție pentru cinematografia noastră, Mungiu lăudând modestia și generozitatea starului american de origine română. „Am lucrat cu două vedete de la Hollywood pe niște bugete pe care ni le-am putut noi permite. Fără generozitatea lor, noi n-am fi putut să facem filmul. În plus, au venit amândoi pe platou așa cum ar veni un actor român: fără suită, fără publicist, fără agent, fără manager.”
Regizorul a subliniat că este esențial ca filmul să nu fie folosit ca armă politică în societatea românească polarizată. „În ultimele 24 de ore am primit 5 premii pentru acest film. A fost declarat cel mai bun film de toate juriile din Cannes. Mă interesează foarte mult ca filmul ăsta să nu fie confiscat în România ca propagandă nici de tabăra ultraconservatoare, nici de cea ultraliberolă.”
Pentru Mungiu, este important ca spectatorii să aibă o experiență critică în timpul vizionării filmului. „Dacă îmi doresc ceva, e ca spectatorul să nu iasă din sală fix cu aceeași opinie pe care o avea. În primul rând, filmul încearcă să stimuleze spiritul critic și anume să știi că ești capabil să iei decizii după propriile tale judecăți.”
În final, regizorul a transmis un mesaj puternic publicului larg, dar și detractorilor din mediul online, cerând ca filmul să nu fie folosit ca armă politică în societatea românească polarizată.
„Gândește cu capul tău și o să ne ducem cu toții mai bine în cazul ăla.”