Conflict familial și acuzații legale
Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru al României și o figură marcantă a politicii românești din anii '90, și-a dat în judecată fiica la Tribunalul Sibiu în speranța de a recupera un conac din Apoldu de Sus, vândut, conform afirmațiilor sale, în mod fictiv. În fața instanței, el a declarat că a transferat proprietatea doar pe hârtie, temându-se de executarea silită din partea Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS), care l-a obligat să plătească aproximativ 200.000 de euro pentru chirii și penalități. "Nu poate invoca în favoarea sa propria imoralitate", a declarat instanța, citând principiul legal care protejează cumpărătorii de bună-credință.
Procesul are rădăcini adânci în litigiile cu RA-APPS, care au început în 2017, când Voiculescu a refuzat să plătească chiria majorată pentru vila de protocol din cartierul Primăverii din București. Acesta a fost dat în judecată și, în urma mai multor decizii, a ajuns la executare silită. Gelu Voican Voiculescu a argumentat că a fost sfătuit de fiica sa să-și transfere bunurile pentru a evita pierderile financiare.
Conform documentelor depuse, conacul din Apoldu de Sus a fost inițial vândut partenerului fiicei sale, iar ulterior a ajuns în posesia Ralucăi Voiculescu, care l-a vândut lui Robert Blaj pentru 45.000 de euro. Voiculescu a susținut că vânzările au fost simulate și că nu a primit banii prevăzuți în acte. Totuși, instanța a reținut că documentele notariale și declarațiile depuse de pârâți indică faptul că tranzacțiile au fost reale, iar sumele au fost achitate.
În timpul procesului, Raluca Voiculescu a respins acuzațiile tatălui său, afirmând că nu a influențat deciziile sale. Aceasta a declarat că relațiile dintre ei s-au deteriorat după recăsătorirea lui Gelu Voican Voiculescu cu o femeie mult mai tânără, ceea ce a generat tensiuni familiale. Avocații ei au argumentat că acțiunea în justiție este motivată de dorința actualei soții a lui Voiculescu de a obține beneficii financiare.
Instanța a subliniat că, în conformitate cu principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", Voiculescu nu poate folosi comportamentul său pentru a-și susține cauza. Tribunalul a considerat că familia Blaj a acționat cu bună-credință, achiziționând imobilul fără a fi la curent cu eventualele litigii. De asemenea, au fost incluse în dosar dovezi că imobilul a fost vândut în mod legal, fără nicio interdicție de înstrăinare.
Sentința Civilă nr. 45/2026 a Tribunalului Sibiu a respins cererea lui Gelu Voican Voiculescu, concluzionând că nu există suficiente dovezi pentru a susține caracterul fictiv al tranzacțiilor contestate. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile, iar până la o hotărâre finală, conacul rămâne în proprietatea familiei Blaj.
Această situație aduce în prim-plan nu doar conflictele familiale, ci și complexitatea legislației privind proprietatea și executarea silită în contextul istoric și politic al României post-comuniste.