Cenzura și libertatea de exprimare
Liderii politici Sorin Grindeanu și Claudiu Manda au depus, recent, la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) cereri pentru a-și înregistra numele proprii ca mărci verbale. Solicitările depuse pe 28 aprilie 2026 vizează protecția numelui pentru diverse clase de produse și servicii, inclusiv consultanță politică, marketing, articole vestimentare și organizarea de campanii electorale. Claudiu Manda a explicat pentru News.ro că, prin demers, încearcă să scoată de pe un site asociat cu numele lui afișarea de oferte la jocurile de noroc. Avocatul Gabriel Turcu, specialist în proprietate intelectuală și cadru asociat la Universitatea București, explică, pentru News.ro legitimitatea demersului și cum mulți cad în capcana unei „înțelegeri greșite a conceptului de marcă”, văzând în aceasta o formă de „proprietate absolută” care ar conferi exclusivitate indiferent de context.
Gabriel Turcu subliniază că, la înregistrare, un semn trebuie să fie, înainte de toate, „distinctiv” și să poată funcționa ca un „indicator de poziție”. Deși numele unei persoane este pretabil pentru a fi brand deoarece face legătura între o ofertă și originea sa, drepturile conferite sunt strict limitate la sfera comercială. „Marca oferă exclusivitate doar pentru folosirea sa în comerț în legătură cu produsele și serviciile desemnate la OSIM. Marca nu va fi niciodată un mijloc prin care să pot interzice un cuvânt în sine în limbajul uzual, când el în mod distinct și independent de a fi marcă a avut un înțeles și o identitate proprie”, explică Turcu.
Pentru a exemplifica, avocatul face o paralelă cu televiziunea: „Degeaba am eu un post care se cheamă Acasă TV. Nu pot interzice în limbajul comun cuvântul 'acasă'.”. În același mod, el afirmă despre cazul de față: „Degeaba am eu un brand Grindeanu. Nu va fi folosit ca o formă de a putea interzice identitatea unei persoane atunci când nu-mi place mie să mi se folosească numele.”.
Gabriel Turcu subliniază că, prin înregistrarea mărcii, nu sunt impuse restricții de folosire a ei în sfera politică sau în cea jurnalistică. Legea exceptează de la exclusivitate orice folosire a mărcii în context critic. „În orice context voi putea folosi numele său câtă vreme identific persoana și nu serviciul. Pot să comunic despre persoană în orice fel. Nu pot să ofer consultanță politică având ca siglă pentru serviciile mele ceva similar cu numele lui”, arată Gabriel Turcu.
Mai mult, avocatul avertizează că încercarea de a folosi OSIM ca instrument de control digital este sortită eșecului public: „Dacă eu zic că prea multă lume mă batjocorește în social media și vreau să folosesc marca ca sistem de filtrare, de cenzură, atunci ești de râsul curcilor.”.
În privința încercării lui Claudiu Manda de recuperare a domeniului claudiumanda.ro (ocupat în prezent de un site de jocuri de noroc), Gabriel Turcu are rezerve majore privind eficiența unei mărci noi aplicate retroactiv. „Înregistrarea mărcii nu este o oportunitate pentru oamenii deștepți. Hai să fug la OSIM ca să remediez trecutul! Nu, fugi la OSIM ca să remediezi viitorul. Ce e trecut, e trecut. Cine a început primul are o legitimitate”. Avocatul explică faptul că legea protejează utilizatorii anteriori, iar consolidarea unei poziții prin OSIM pentru a lovi în drepturi deja câștigate de alții nu ar trebui să aibă finalitate juridică.
Două cazuri celebre arată că interzicerea, dar și monopolul asupra folosirii numelui în comunicarea publică sunt sortite eșecului. Un bărbat din Arad a înregistrat în urmă cu aproximativ zece ani numele și imaginea lui Arsenie Boca atât ca mărci verbale și industriale, la OSIM (București) și la Alicante (Oficiul European de Proprietate Intelectuală). Timp de doi ani, cu ajutorul jandarmilor și polițiștilor, a făcut razii la tarabele comercianților de lângă mănăstiri unde au fost confiscate iconițe, cruciulițe, cărți și calendare, iar vânzătorii au fost intimidați să plătească despăgubiri și licențe pentru a mai putea vinde produse cu imaginea sau numele lui Arsenie Boca.
Biserica Ortodoxă Română a reacționat pentru a stopa acest monopol comercial asupra unei figuri spirituale. Au fost inițiate o serie de procese de către Arhiepiscopia Hunedoarei, cu implicarea directă a Patriarhiei Române, pentru anularea tuturor demersurilor și înregistrărilor făcute. Biserica a câștigat procesele, demonstrând că acele semne nu puteau fi protejate ca mărci în acel context. Gabriel Turcu explică faptul că succesul în instanță al Bisericii s-a bazat pe o distincție clară din legea mărcilor. În contextul vânzării de icoane sau calendare, numele „Arsenie Boca” identifica o persoană sau un personaj, nu originea comercială a unui produs sau serviciu. Avocatul subliniază că „atunci când semnul nu are funcție de marcă, nu intră în conflict cu o marcă”. Practic, nu poți folosi dreptul de marcă pentru a interzice identificarea unei persoane, mai ales când acel nume are o semnificație semantică și identitară care precede înregistrarea la OSIM.
Un alt caz celebru a fost cel al fostului dictator Nicolae Ceaușescu. Fiul și ginerele lui Nicolae Ceaușescu - Valentin Ceaușescu și Mircea Oprean - au cerut instanței interzicerea folosirii numelui Ceaușescu de către Teatrul Odeon, care pusese în scenă, în 2009-2010, o piesă cu numele „Ultimele ore ale lui Nicolae Ceaușescu”, pe motiv că numele e marcă înregistrată.
După un proces lung, instanța a dat dreptate Teatrului Odeon și a decis că numele Ceaușescu poate fi folosit în continuare ca element într-o creație artistică.