Rămășițe ale galaxiei Loki
Astronomii au identificat un grup de stele ciudate care ar putea fi rămășițele unei galaxii pitice numite Loki, care a fuzionat cu Calea Lactee în urmă cu peste 10 miliarde de ani, conform unui studiu publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Studiul detaliază că cercetătorii au analizat chimia și mișcarea acestor stele pentru a ajunge la concluzia că ele reprezintă resturile unei galaxii înghițite de Calea Lactee. Potrivit lui Federico Sestito, autorul principal al studiului și astrofizician la Universitatea din Hertfordshire, „această descoperire poate fi foarte importantă în înțelegerea istoriei Căii Lactee și a universului în sine”.
Cercetătorii au identificat 20 de stele vechi, foarte sărace în metale, care orbitează neobișnuit de aproape de discul galactic, zona plată și rotativă a Căii Lactee, unde se află majoritatea stelelor, inclusiv soarele. Această caracteristică le diferențiază de stelele tipice din galaxia noastră, care sunt în general mai bogate în metale.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, echipa de cercetare a utilizat simulări de computer care sugerează că o galaxie pitică absorbită de tânăra Cale Lactee ar fi putut împrăștia stelele în modelul orbital observat în prezent. De asemenea, Sestito a menționat că Loki ar fi putut fi una dintre „primele galaxii mici formate în universul tânăr”, în contextul formării galaxiilor care nu s-au realizat dintr-o singură etapă, ci prin fuziuni cu galaxii mai mici.
În primele etape ale universului, după Big Bang, norii de gaz s-au prăbușit și au format primele galaxii primitive, care s-au ciocnit ulterior, generând sisteme din ce în ce mai mari. Datele obținute din studiul acestor stele ar putea oferi perspective unice asupra acestor procese de formare galactică.
Simulările pe calculator sugerează că stelele din cele mai vechi fuziuni ar trebui să fie localizate mai aproape de interiorul galaxiei, în timp ce stelele din fuziuni mai recente sunt distribuite în haloul galactic. Până în prezent, foarte puține stele sărace în metale au fost descoperite în regiunile interne ale Căii Lactee, ceea ce face această descoperire și mai semnificativă.
Federico Sestito a explicat că primele stele din univers erau compuse în principal din hidrogen și heliu, iar elementele mai grele au apărut ulterior în interiorul acestora, fiind răspândite prin exploziile stelare. În acest context, fiecare generație nouă de stele s-a format din material din ce în ce mai bogat în metale.
Pentru a realiza noul studiu, cercetătorii au folosit un catalog existent de stele sărace în metale și au analizat fiecare obiect cu ajutorul unui spectrograf instalat la Canada-France-Hawaii Telescope. Datele furnizate de misiunea Gaia au fost utilizate pentru a calcula poziția și orbitele stelelor în galaxie.
Astronomii au observat că unele dintre stelele analizate se deplasează în aceeași direcție cu rotația Căii Lactee, în timp ce altele se deplasează în sens opus, dar toate acestea au aceeași compoziție chimică, ceea ce a ridicat întrebări privind originea lor comună. Sestito a subliniat că stelele din disc sunt, de obicei, bogate în metale și mai tinere, în contrast cu stelele sărace în metale descoperite în acest studiu.
Acest fenomen ar putea fi explicat printr-o fuziune care a avut loc foarte devreme, într-o perioadă în care tânăra Cale Lactee nu avea încă un disc stabil. „Istoria timpurie a fuziunilor unei galaxii mari poate fi foarte haotică, cu diverse sisteme mici care se unesc și își dispersează stelele pe orbite foarte diferite”, a explicat Sestito.
Modelele realizate de cercetători sugerează că galaxia pitică absorbită ar fi avut o masă de aproximativ 1,4 miliarde de mase solare. Echipa de cercetare a numit galaxia absorbită „Loki”, inspirându-se din mitologia nordică, deoarece, conform lui Sestito, „Loki, în mitologia nordică, este zeul șotiilor, iar intențiile sale sunt greu de descifrat”. Această alegere sugerează că stelele descoperite le-au creat numeroase dificultăți cercetătorilor în încercarea de a înțelege originea lor, similar cu dificultățile întâmpinate în decodificarea intențiilor lui Loki.
Cercetările asupra acestor stele vor continua, iar echipa de cercetare speră să adâncească înțelegerea noastră despre formarea Căii Lactee și a galaxiei în ansamblu.
Această descoperire contribuie la o imagine mai complexă a evoluției galaxiilor și a dinamicii acestora în universul timpuriu.