Decizie cu penalități severe
Curtea de Apel București a decis marți, 5 mai 2026, să admită acțiunea introdusă de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), obligând astfel Guvernul României și Ministerul de Finanțe să plătească salariile restante ale magistraților. Sentința a fost pronunțată de judecătoarea Ramona Bușu, iar președinta ÎCCJ, Lia Savonea, a declarat că întârzierea plăților afectează grav drepturile salariale ale judecătorilor. Potrivit sentinței, Guvernul are la dispoziție un termen de 10 zile pentru a conforma, altfel va fi supus unor penalități de 1% pe zi de întârziere, precum și unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de neexecutare.
Conform informațiilor disponibile, restanțele salariale sunt rezultatul majorărilor stabilite prin hotărâri judecătorești din 2023, când salariile judecătorilor și procurorilor au fost crescute cu 25%, cu aplicare retroactivă din 2018. Proiectul de buget pentru 2026, transmis recent Parlamentului, preconiza alocarea a aproape 5 miliarde de lei pentru ÎCCJ, o sumă cu circa 50% mai mare decât în anul anterior. Aceasta ar trebui să acopere nu doar plățile restante, ci și cheltuielile curente ale instanței.
În pofida acestor alocări, Guvernul a decis să amâne plățile, redirecționând fonduri către un pachet de ajutoare sociale de 1,1 miliarde de lei, ceea ce a dus la declanșarea acțiunii în instanță de către ÎCCJ. Acțiunea a fost interpretată de unii experți ca o formă de a proteja drepturile magistraților, în timp ce alții critică decizia ca fiind o imixtiune în treburile executive ale Guvernului. "Neplata sumelor restante încalcă dreptul de proprietate al magistraților și subminează principiul separării puterilor în stat", a declarat Lia Savonea.
Mai mult, surse judiciare au indicat că singura soluție viabilă pentru clarificarea acestei dispute ar fi sesizarea Curții Constituționale cu privire la un eventual conflict juridic de natură constituțională între puterea judecătoarească și cea executivă. Decizia Curții de Apel a fost privită cu scepticism de unii analiști, care sugerează că impunerea unor penalități Guvernului ar putea crea un precedent periculos pentru relația dintre cele două puteri ale statului.
Legea nr. 554/2004, care reglementează contenciosul administrativ, stipulează că instanțele pot obliga autoritățile publice să emită acte administrative în anumite condiții, dar există întotdeauna un risc de interpretare abuzivă. Aceasta ar putea duce la o stare de conflict permanent între puterea judecătoarească și cea executivă, afectând astfel stabilitatea instituțională.
Pentru a înțelege mai bine impactul acestei decizii, este important să ne uităm la contextul mai larg al justiției în România. De-a lungul anilor, sistemul judiciar românesc a fost subiectul multor critici, atât din partea societății civile, cât și a partenerilor internaționali. De exemplu, în raportul Comisiei Europene pe Justiție din 2025, s-a subliniat necesitatea unor reforme profunde pentru a asigura independența judecătorilor și o gestionare eficientă a resurselor.
Criticii deciziei Curții de Apel București susțin că, prin impunerea unor penalități Guvernului, instanța își asumă un rol legislativ, ceea ce contravine principiului separației puterilor. Aceștia argumentează că, în loc să sporească încrederea în justiție, astfel de decizii riscă să diminueze autoritatea executivului și să creeze confuzie în rândul cetățenilor cu privire la funcționarea statului de drept.
În concluzie, sentința Curții de Apel București subliniază o problemă sistemică în relația dintre puterea judecătorească și cea executivă în România. Implicațiile acestei decizii sunt semnificative, iar viitorul rămâne incert, deoarece Guvernul va trebui să decidă cum va răspunde acestei obligații legale.
O eventuală sesizare a Curții Constituționale ar putea deschide o nouă etapă în această dispută, care ar putea avea consecințe pe termen lung pentru independența justiției și stabilitatea instituțiilor statului.