Nouă strategie de abordare
Guvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, a anunțat miercuri, 29 aprilie 2026, că instituția va înainta autorităților un memorandum privind o nouă strategie de abordare a problemei tezaurului românesc aflat la Moscova, după depășirea crizei politice. „Pentru ca eforturile noastre să fie eficiente şi durabile, avem nevoie de sprijinul concret al instituţiilor statului român şi al societăţii civile. Un astfel de demers ar fi eficient dacă ar fi imun la ciclurile electorale şi la calculele politice pe termen scurt. Ambele sunt utile şi legitime într-o democraţie, însă abuzul de aceste unelte împiedică formarea unui consens şi, mai ales, lipseşte de constanţă nişte eforturi care trebuie să fie, de fapt, naţionale”, a declarat Mugur Isărescu la dezbaterea cu tema "Tezaurul Băncii Naţionale a României de la Moscova - actualităţi şi perspective", citat de Agerpres.
Guvernatorul BNR a subliniat că una dintre cele mai mari pierderi din istoria instituției este tezaurul trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial. „După aproape un secol şi jumătate de funcţionare, putem spune că Banca Naţională a României are capitolul său clar delimitat în istoria modernă a României. Şi este vorba de un capitol consistent, în care bilanţul contribuţiei instituţiei noastre la progresul societăţii româneşti a înregistrat beneficii pe care cercetarea istorică le-a evidenţiat în ultimele trei decenii şi continuă să o facă. În acelaşi timp, însă, am avut şi pierderi. Cea mai mare dintre acestea este reprezentată de cele 91,5 tone de aur fin transferate în 1916 şi 1917 la Moscova”, a afirmat Isărescu.
Acesta a explicat că dosarul tezaurului i-a fost predat chiar în prima zi de mandat, în 1990. „Aşa cum am mai menţionat şi cu alte prilejuri, atunci am primit de la fostul guvernator Decebal Urdea dosarul cu cele 166 de documente oficiale referitoare la tezaurul BNR de la Moscova. Alcătuit în 1922, dosarul a fost predat din mână în mână de la guvernator la guvernator, predarea fiind însoţită de un fel de jurământ, care includea angajamentul de a face tot ce este posibil pentru recuperarea tezaurului. În consecinţă, am respectat jurământul. Începând din anul 1991, Banca Naţională a prezentat sistematic opiniei publice interne şi externe problematica tezaurului trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial şi sechestrat de Uniunea Sovietică”, a declarat guvernatorul.
Mugur Isărescu a arătat că BNR a desfășurat un amplu efort de internaționalizare a subiectului. „Este mai mult decât evident că ceea ce lăsăm moştenire generaţiilor următoare reprezintă responsabilitatea noastră, în spiritul viziunii noastre despre temeiurile trecutului în construirea viitorului. De altfel, cred că orice instituţie solidă, serioasă, croită şi administrată după criteriul meritocraţiei trebuie să facă asta”, a adăugat acesta.
BNR a trimis lucrări europarlamentarilor și s-a alăturat inițiativei lui Eugen Tomac, care a dus la adoptarea rezoluției de către Parlamentul European. „După acest moment, acţiunile noastre au continuat la Washington şi la Chişinău, dar şi în ţară, la Sibiu şi Piteşti, unde a fost prezentată expoziţia de mai sus şi specialiştii noştri s-au întâlnit cu studenţi şi profesori, în primul rând, dar şi cu un public care nu avea prea multe date despre problema tezaurului”, a spus guvernatorul Isărescu.
Acesta a menţionat că, în prezent, dialogul cu partea rusă este limitat, dar există unele progrese și precedente. „În pofida activităţii extrem de greoaie a acestei comisii, care s-a întrunit de 5 ori în 20 de ani, am înregistrat şi un rezultat important, anume faptul că protocolul celei de-a patra sesiuni a reţinut că „la nivelul Comisiei comune este agreat faptul că documentele prezentate de partea română reprezintă documente autentice, cu valoare de tratat internaţional”, a afirmat Isărescu.
Guvernatorul a subliniat importanța de a continua discuțiile bilaterale, dar a propus un nou tip de instituționalizare a dialogului, care să țină seama de schimbările politice internaționale.
„Sigur că Rusia reprezintă astăzi o sursă de îngrijorare, dar această ţară are şi un istoric pozitiv al restituirilor”, a concluzionat Isărescu, referindu-se la restituirile parțiale către România din 1935 și 1956, precum și la alte cazuri de restituire în context internațional.